Thief Of Hearts Capitolul 15

Capitolul 15

- Ce vrei de la mine ? Arata-teee, striga Elena cu toata forta care i-a mai ramas, insa ca de fiecare data nici un raspuns. Nici o aparitie, nimic.

Era tinuta prizionera intr-o incapere ce semana foarte mult cu un cinematograf, desi nu putea sa bage mana in foc, asemanarea coincidea foarte bine.

- Katherineeeee, inca o incercare, inca un raspuns tacut. Legatura nodului de la stransoarea mainiilor era mult prea bine legata si oricat de multe eforturi facu aceasta sa le dezlege, fu in zadar.

Auzi un zgomot din afara sali in care era ea si incepu sa tipe, sperand ca era vriun ingrijitor sau oricine, nu conta. Incepuse sa isi piarda speranta, lasandu-se pe spate se decise sa astepte pana acel cineva isi va face prezenta.

Monitorul imens care o facuse pe Elena sa creada ca sala ii de cinematograf, acum se apinsese, difuzand un filmulet ce acapara intreaga atentie a Elenei.

Filmul continea parti intime ale ei cu Damon, detali peste detali, iar Elena nu stia ce sa creada. Ii arata oare katherine ca din cauza asta ii aici ? Atat de imbecila poate fi ? Se gandi Elena. Insa filmuletul ascundea cateva partii care nu avea de-a face cu ei, sau cel putin nu cu ea. Imagini cu Katherine si Damon, razand fericiti si sarutandu-se ? Elenei ii dadu instanataneu lacrimile, dar apoi se gandi ca ar putea fi pe vremea cand ei doi erau impreuna, dar ii imposibil... Katherine a disparut cu foarte mult timp in urma si chiar Damon i-a zis ca nu o mai vazuse decat cand si-a facut aparitia in apartamentul lui, iar acestea filmare parea a fi recenta.

- Ce vrei sa imi spui prin toate astea ? Striga Elena acum nervoasa.

Urmara conversatii intre Damon si Katherine, care ii rupse inima Elenei in doua. Conversati in care Damon ii povestea lui Katherine cum era la pat, cum o prosteste ca o iubeste si nu numai... Inima Elenei nu era ranita... moarta cred ca ar fi cuvantul potrivit.

Traise intr-o minciuna...Visase la ceva ce nu era cu adevarat al ei... Ii spunea ca il iubeste, iar el probabil radea de ea. Lacrimile curgeau siroaie, simtea cum isi pierdea cu firea, apoi lesina, filmul continuand sa ruleze.

................................................................................................................................................

- Unde ii, tarfa nenorocita ? Damon se napusti asupra ei infigandu-i o tepusa aproape de inima, exact cum facuse ea, insa el pusese si putin piper ca sa dea umpic de gust. Folosise verbina, o floare frumos mirositoare, insa daunatoare pentru vampiri.

- Nu stiu despre ce vorbesti, explica Katherine, scuipand sange.

- Elena, cum iti spuna ? Ii infingea tepuse peste tepuse pana aceasta ceda.

- A plecat.. reusi sa spuna.

- Cum adica a plecat ? Fu Damon confuz

- Scoate-mi te rog tepusa si iti voi spune. Damon nu a stat pe ganduri si ii scoase tepusa, aratand tot interesul pentru ceea ce avea sa ii spuna.

- Mi-a zis ca daca o vei cauta, sa te duci la apartamentul ei. Katherine facea eforturi mari sa vorbeasca, caci cu fiecare vorba scoasa scuipa sange, de multe ori inecandu-se.

Damon se uita la Bonnie si la Filip cerandu-le parerea cu privirea.

- Merita sa incercam, spuse Bonnie.

- Sunt de acord cu ea, insa tarfa vine cu noi sa nu o mai pierdem din vizor. Replica Filip.

- Asa sa fie atunci.

Se ridica de jos, apucand-o pe Katherine de brat, brutalizand-o si maltratand-o tot drumul pana la apartamentul Elenei.

- Asteptati aici, ordona Damon.

Isi folosi viteza vampirica si intra direct pe geam, cauta in dormitoare, in bucatarie, baie nimic. Ajunse in sufragerie si tot ce gasi a fost un bilet care il lasase Elena la vedere.

" I-ati tarfa si lasati-ma in pace. Nu incerca sa ma cauti, caci voi fi de negasit "  Semnat : Elena Gilbert.

Damon nu stia ce sa creada, de ce ii lasase Elena un astfel de bilet ? De ce a plecat fara sa vorbeasca cu el ? Ce se intamplase ? Erau atatea intrebari la care doar ea putea raspundea sau...

- Katherineee, se auzi vocea lui Damon inca de afara. Filip si Bonnie isi intoarse privirea si il vazu pe Damon prin geamurile fumuri ale masini, venind furios si scotand flacari pe narii.

Acesta deschise cu brutalitate usa de la masina si o tarase pe Katherine afara ca un caine fara stapan.

- Ce i-ai zis ? Ce i-ai facut ? Intrebarile lui Damon nu se mai sfarseau, dar tot ce primi ca raspuns a fost un " Nu stiu nimic "

- Tot ce stiu, ti-am zis. Continua ea

Damon se prabusi aproape de ea, simtind ca numai are putere. Se sprijini in maini si incepu sa dea cu pumni in beton pana pielea mainii se despica si lasa siroaie de sange sa curga.

Filip cobori din masina, il ridica pe Damon si il baga in masina. Bonnie privea panicata toata scena, apoi auzi un ordin din partea lui Filip sa intre in masina. Zis si facut. Katherine ramase acolo, trantita pe betonul caldut cu un zambet de triumf.

- Ti-am zis sa o lasi. Zise ea privind masina indepartandu-se.

Masina lui Damon alerga ca un jaguar pe soseaua asfaltata cu Filip ca sofer, Bonnie ca pasager de dreapta si Damon in spatele banchetei coplesit de durere. Nu indrazni nici unul dintre ei sa se intoarca sau sa ii se adreseze. Drumul pana la pensiune a fost lung si tacut.

Dupa 1 an

Damon isi petrecuse ultimul an retras de lume, regasindu-se prin desene si graffiti. Un hobby care il avusese de cand era mic. Filip plecase nu dupa mult timp dupa ce se intamplase faza cu Elena, insa Bonnie il vizita pe Damon frecvent, aducandu-i vesti minore despre Elena. Era singurul motiv pentru care Damon o asculta si o lasa sa vina in vizita, cu timpul imprietenindu-se.

- Damon...striga Bonnie din sufrageria pensiuni.

- Aici, sus. Ii raspunse Damon.

Bonnie urca scarile aproape fugind, iar cand a ajuns in camera lui Damon, gafaia. Damon era acolo, pe scaunul unde il vedea mereu, cu placa de lemn ca si catedra in fata lui si cu un tablou care semna perfect cu chipul Elenei.

- Ce ai patit ? Se intoarse Damon spre ea, vazand ca respira greu si nu isi gasea cuvintele.

- Ti-am...adus ceva...si s-ar putea...sa fie destul de gros..lua o gura de aer si continua, de data aceasta.

Damon se ridica de pe scaun si inainta spre ea, invitand-o sa coboare in sufragerie, unde se primesc de fapt musafiri.

- Spune.

- Am gasit-o. Zise Bonnie dintr-o rasuflare.

- Pe Elena ? Chipul acestuia incepuse sa prinda viata.

- Ii in Spania. La o ruda indepartata, cred ca sunt verisoare de gradul doi. Continua Bonnie.

Inima lui Damon incepuse din nou sa bata, sa prinda nu numai viata, ci si culoare. In sfarsit avea sa afle cauza pentru care il parasise.

- Multumesc Bonnie. Fericirea care o simtea il facuse atat de stangaci incat o prinse pe Bonnie in brate si ii lasa un sarut pe frunte, multumindu-i ei cat si cerului pentru vestiile aduse.

- Iau urmatorul avion. Spuse Damon. Stii cumva adresa sau orasul ?

- Madrid, iar adresa o am chiar aici, se cauta prin buzunare si scoase o bucata de hartie care continea adresa Elenei.

- Esti cea mai tare, Bonnie. Apoi pleca sus in camera lui. Avea bagaje de facut. Bonnie urca si ea si il privea in timp ce zburda din colt in colt, aruncand haine in stanga si in dreapta.

- Cred ca ar fi mai prudent daca as veni cu tine. Spuse Bonnie in timp ce Damon aproape ca zbura prin incapere.

- Nu ai timp de facut bagaje, Bonnie.

- Voi suna la agentie sa intreb de urmatorul zbor catre Madrid. Dupa cele spuse, Bonnie cobori in sufragerie unde incepuse sa dea telefoane. Sunase la agentia, unde ii se confirma ca zborul pleaca in patru ore si ca ii necesara venirea pasagerilor cu doua ore inainte de decolare. Dupa ce inchise, formase numarul de acasa, prin care o anunta pe bunica ei ca avea sa plece intr-o calatorie si nu stia cat anume avea sa stea, insa sa nu isi faca griji, caci va fi bine.

- Zborul nostru pleaca in patru ore, Damon.

- Perfect ! Exclama Damon, continuand sa isi faca bagajul. Cat despre garderoba ta, Bonnie, isi indrepta privirea spre ea, iti voi cumpara eu toate cele necesare.

- Multumesc. Te voi astepta jos, imi voi prepara o cafea. Spuse Bonnie apoi pleca.

- Voi cobori si eu imediat.

Thief Of Hearts Capitolul 14

Capitolul 14

Nu isi mai aducea aminte cand fusese ultima oara cand il vazuse pe Damon. Se impacase greu cu gandul ca trebuie sa stea separati, sa vorbeasca pe ascuns si sa se vada odata pe saptamana. El fiind in Mystic Falls si ea in Georgia.

Elena era la birou incercand sa puna cap la cap informatiile despre un caz care dupa parerea lui Gaius ii sansa ei sa ajunga la Nine Live. Isi dorea acel post de cand ajunsese cea mai buna, iar acum se temea ca il va pierde. Nu reusea nici cum sa se concentreze la munca ei, gandurile o bantuiau si grijile o macinau. Nu mai avusese o clipa linistita din seara cand ii vizitase Katherine.

- Blestemata sa fii.

- Imi cer scuze, deranjez ? Cand auzi vocea secretarei ei isi dadu seama ca daduse glas gandurilor.

- Nu Irina, intra. Eu imi cer scuze. Zise Elena jenata de situatie.

In timp ce Irina gasea un loc pentru aranjamentul de flori, Elena isi puse capul pe birou declarandu-se epuizata.

-  Ar trebui sa iti iei liber. Zilele astea ai muncit dublu, iar acesta este rezultatul.

Elena asculta sfatul Irinei, gandindu-se ca ii bine sa pastreze aparentele. Cand isi ridica capul, Irina era in fata biroului cu un bilet in mana.

- Pentru tine.

- Ce este ?

- Biletul din aranjamentul de trandafiri. Explica Irina aratand cu degetul in spre buchetul imens de trandafiri.

Elena isi fixa privirea in directia buchetului si nu ii veni sa creada ca un asemenea buchet, unul de marimea aceluia trecuse neobservat, sau nu fu ea prea atenta. Intinse mana dupa bilet si il deschise, afisandu-si cel mai frumos zambet, gandindu-se ca era de la Damon

" Te astept acasa. Te iubesc. D "

Si chiar de la Damon era.

- Cred ca iti voi asculta sfatul Irina si imi voi lua liber restul zilei. Incerca sa isi ascunda entuziasmul si zambetul care tanjea sa se arate.

- Ma bucur ca esti practica, ii facu Irina cu ochiul inainte de a iesi. Era femeie, ce Dumnezeu ? Chiar nu trebuia sa ghicesti motivul pentru care Elena decise sa plece acasa.

Elena nu a stat pe ganduri de doua ori ca isi si lua geanta si telefonul mobil de pe birou si iesise din cladire alergand.

Ultima oara cand a vorbit cu Damon ii spusese ca in curand vor fi din nou impreuna si ca nenorocita de Katherine nu va mai trai ca sa vada asta. Era pe urmele ei de ceva timp, dar aproape de fiecare data fara noroc. Probabil ca o gasise si totul s-a terminat, se gandi Elena in timp ce conducea cu viteza in spre apartamentul ei.

Cand incerca sa bage cheile in iala de la usa, acestea ii cazu. Se apleca sa le ridice cu mainile tremurande de emotie si la fel deschise si usa.

Sufrageria era goala, ceea ce ii trimise Elenei fiori pe sirea spinari. Il striga, dar nu raspunse nimeni. Elena scoase biletul din geanta si il reciti, gandindu-se ca omise ceva din acesta, dar nu fusese asa. Continutul biletului nu se schimbase, era identic cum si-l amintea.

Isi lasase geanta si cheile pe sofaua din sufragerie si se duse spre dormitor, probabil adormise si nu o auzise cand a intrat.

................................................................................................................................................

Trr, Trrr

Telefonul continua sa sune, dar nu raspundea nimeni. Damon incepuse sa se alarmeze, incercase de mai bine de trei ori sa o sune pe Elena, dar fara nici un rezultat.

Vroia doar sa ii spuna ca maine avea sa vina sa o vada, ii era atat de dor de ea....

- Ce ai gasit ? O voce ii intrerupse gandurile lui Damon care privea absent pe fereastra.

- Nu mare lucru, doar o mica vrajitoare care refuza sa comunice, explica Damon fara sa isi schimbe pozitia. Dar tu ?

- Cred ca am avut umpic mai mult noroc decat tine. Flutura plicul din mana, reusind astfel sa ii atraga atentia lui Damon.

Cand acesta il vazu, se repezi si practic il smulse din mana.

- O adresa, explica acesta.

- Esti o minune Filip.

- Ma bucur ca ti-am acaparat atentia. Damon avea obiceiul sa isi aleaga prieteni dupa asemanarea sa. Nu trebuie sa ne referim tocmai la infatisare, nu ? Filip era un vampir in varsta de 150 de ani, il cunoscuse pe Damon pe vremea cand inca cauta informatii despre Katherine, ca acesta data de altfel, iar acesta se pricepea de minune in a cauta astfel de informatii. Corpul acestuia era masiv, parul castaniu si ochii de un verde combinat cu culoarea scoartei de copac. O combinatie destul de draguta, incat sa ii ofere avantajul de a seduce fara probleme orice femeie, lund cate putin din sarmul lui Damon.

- Sa mergem, zise Damon dupa ce citi continutul plicului.

Cand au ajuns la adresa corespunzatoare, acestia nu gasira decat o batranica care abea se mai misca.

- La naiba. Striga Damon dupa ce batranica inchise usa.

Aceasta le spusese ce isi aducea aminte, avea unele momente in care uita cine era, dar era mai mult ca evident ca aceasta fusese constransa, judecand dupa urmele de dinti de pe gatul ei.

- Ne-am intors de unde am plecat, zise Filip, in timp ce Damon injura printre dinti.

- O avem pe vrajitoare....

- Cum adica o avem ? Incerca Filip sa inteleaga.

- Sa mergem la pensiune... Ii in pivnita de doua zile. Termina Damon de zis si porni spre masina cu Filip dupa el.

Filip adora momentele petrecute cu Damon. Facea ce facea si mereu era actiune unde era el, iar acest lucru il motiva pe Filip sa il ajute, pe langa faptul ca erau prieteni.

Ajunsi la pensiune, acestia coborara scariile care duceau in pivnita unde era tinuta micuta vrajitoare.

- Cum o vei face sa vorbeasca, din moment ce nici macar numele ei nu ti-l spune. Fu curios Filip.

- De asta va depinde viata ei. Ori vorbeste, ori moare. Din doua, una va alege sigur. Spuse Damon.

Filip doar il aproba.

- Sa vedem... Cum ziceai ca te cheama ? Damon acum era in fata usi care il despartea de vrajitoare, privind printre gratiile acesteia.

Drept raspuns : Nimic.

Damon deschise usa furios ca nu spunea nimic si se repezi la ea luand-o de gat, apoi ii spuse :

- Vorbesti sau mori ? Ce alegi ?

- In locul tau mi-as face griji pentru iubita ta, decat pentru mine.

Cand auzi acele cuvinte, o obliga sa ii spuna la ce naiba se refera. Daca vorbea cu Elena putea sta linistit, dar avand in vedere ca aceasta nu a raspuns la telefon isi facea griji.

- Da-mi drumul si te voi duce la ea.

- Te-ai gandit ca asa o sa ma duci de nas, nu ? Desi avea vaga banuiala ca aceasta se folosea de vechiul truc, totusi nu isi permitea sa puna chiar toate cuvintele ei la indoiala.

- Elena Gilbert ii o veche prietena de familie si nu voi incerca sa te pacalesc. Explica aceasta.

- Cum te numesti ? Fu Damon curios inainte sa o i-a pe sus.

- Bonnie Bennet.

- Bonnie, deci. Ai face bine sa nu incerci sa ma pacalesti. Cand Damon o lua pe sus, Filip se amuza de scena aceea.

- Zimi ce stii. Continua Damon, mergand cu ea pe umarul lui.

- Da-mi drumul. Tipa Bonnie.

Damon se apleca si o lasa pe picioarele ei.

- Stiu doar ca Katherine stie de aranjamentul vostru.

- Ce aranjament ?

- Faptul ca nu v-ati despartit si ca a-ti continuat sa va vedeti. Lucru care o infuriase si urma sa o i-a pe Elena. Nu stiu daca a reusit, caci tu m-ai rapit si mai bagat in locul acela odios. Bonnie era deja isterica, dar Damon nu o baga in sema, gandindu-se ce sanse avea Katherine sa o i-a pe Elena.

Cand Damon fu pregatit sa plece, Bonnie si Filip s-au oferit sa ajute, asa luandu-i pe amandoi cu el. Nu avea incredere in Bonnie, dar nici nu pierdea nimic daca o lua.

- Explica-mi cum Elena ii o veche prietena de familie ? O intreba Damon pe Bonnie.

- Mamele noaste au facut liceul impreuna. Erau cele mai bune prietene, zise Bonnie cu tristete, motiv suficient sa nu permit nimanui sa se atinga de Elena, continua Bonnie acum nervoasa si trista, gandindu-se ca mama ei a murit cu numele prietenei ei pe buze.

- Vrei sa incepi cu inceputul ? O privi Damon prin oglinda care batea spre bancheta din spatele masini.

- Povestea mamei Elenei se repeta... A fost indragostita de un vamipr. O fanatica nebuna, fascinata de Danimir, asa il chema pe barbatul de care s-a indragostit mama Elenei, a incercat de nenumarate ori sa o omoare pe aceasta. Mama mea, fiind cea mai buna prietena a ei si vrajitoare, avea puterea de a omori pe nemernica, dar a ales familia si a lasat-o pe Maria singura in toata povestea asta. Rezultatul a fost moartea ambilor parinti ai lui Elena.

- Stai umpic... Vrei sa spui ca mama Elenei s-a indragostit de acest Danimir, dupa ce a avut-o pe Elena ?

- Da. Raspunse Bonnie.

- Interesanta poveste. Exclama Damon.

- Mamei mele, continua Bonnie cu durere in glas, i-a parut rau pana in ultima clipa ca nu o ajutase. A murit cu numele ei pe buze, rasufla adanc caci lacrimile amenintau sa isi faca simtita prezenta. Asemanarea dintre Elena si Katherine, m-a bagat in ceata. Am tinut legatura cu ea crezand ca ea este Elena Gilbert. Nemernica, injura Bonnie ca pentru ea.

- Fi fara grija. Cand voi pune mana pe ea, crede-ma, isi intoarse privirea spre ea, nu va ramane nici o particica care sa se asemene cu Elena.

Thief Of Hearts Capitolul 13

Capitolul 13

Dupa ce au iesit de la dus, Elena se indrepta direct spre sifonier de unde isi alesese o rochita care nu a mai purtat-o niciodata, cu toate ca si-o cumparase cu cateva luni in urma, nu gasise nici o ocazie ca sa o poarte. Insa azi, avea in sfarsit sa o poarte.

Purta o rochie neagra, fara bretele si creponata in jos.

Ziua era insorita si anunta stari energice. In acea zi totul parea sa fie in favoarea lor, pana si Gaius intelesese motivul pentru care Elena lipsea si in ziua aceea de la lucru.

Entuziasmul si fericirea Elenei era contagioasa, dandu-i si lui Damon o doza din toate motivele de care se bucura ea.

Dupa ce au colindat majoritatea locurilor frumoase din Georgia, se facu seara. Erau epuizati, insa bucuria de a petrece cat mai mult timp impreuna fu de ajuns ca ei sa isi continue seara. Au mers la cinema, unde se difuza un nou episod din Twilight, un episod in care Damon nu facea altceva decat sa contazica modul vampiric pe care il foloseau regizori, negand pana in cel mai mic detaliu ce tinea de vampiri.

Dupa terminarea filmului, Elenei ii venise o idee destul de nebuna pentru monotonia ei. Din senin ii venise cheful de a dansa, de a asculta muzica la maxim si de a isi petrece inca o seara desfranata, cuvantul folosit de Damon dupa intamplarea de la bar cand se cunoscuse.

- O idee plauzibila. Declara Damon.

- Imi schimbi pana si modul de a trai. Zise Elena lingusindu-se pe langa el.

Distractia era in toi, iar cei doi nu facusera altceva decat sa isi comande de baut si sa danseze pe fiecare melodie posibila. Ca era pe gustul lor sau ca stiau sa danseze pe ea sau nu, in momentul acela nu conta deloc. S-au lasat dusi de val pana dimineata cand Elena deja dadea semne ca se imbatase. Era atat de beata incat nu doar ca arata mult mai dragut, era atat de simpatica, de distracitva si de amuzanta incat primul gand ce ii trecu lui Damon prin cap, fu : Sa ii puna bautura si in apa.

In timp ce continua sa conduca spre apartamentul lui Elena, aceasta adormi bustean pe scaunul pasagerului din dreapta. De cate ori o privise, simtea cum inima o lua la galop, cum peste noapte, intreaga lui lume se schimbase in cel mai bun mod posibil.

A carat-o in brate pana in dormitor, unde o schimba de rochita si o lasa se odihneasca pana cauta el ceva de baut, pentru ca apa nu se cuvinea sa bea dupa ce consuma alcool. Efectul ii devastator, se gandi el.

- Credeam ca o doza de adevar o va indeparta de tine. Vocea care rasuna acum in incaperea pe care el o credea goala, ii trimise fiori pe sirea spinari. Mirosul ii fu cunoscut si nu era nevoie sa se intoarca ca sa detecteze persoana.

- Iar eu credeam ca ai disparut pentru totdeauna. Replica Damon, simtind ca tot corpul ii tremura de nervi.

- M-am saturat de jocul asta, Damon. Zise ea.

- Joc ? Credeam ca iti place sa te joci.

- Daca nu vei pune capat acestei romante, ea.. va muri, Damon. Ochii ei trada gelozia si invidia.

- Sau vei muri tu. Nu apucase sa isi termine propozitia ca era deja in gatul ei, atarnand-o de perete.

Katherine era mult mai batrana si mai puternica decat el si fu nevoie doar de o manevra, care ea o adora, ca sa se elibereze din stransoarea lui. Il lovi cu genunchiul in testicule si ii prinse bratul la spate in timp ce rupea piciorul de la masuta care tinea telefonul si il infripse aproape de inima.

- Data viitoare nu voi rata, iti garantez. Nu ma cauta ca ma vei gasi. Se ridica triumfatoare si privi in urma inainte sa dispara ca prin minune.

Zgomotele produse de lupta lor, o trezise pe Elena, desi puteai jura ca nici daca o mutai cu tot cu pat nu avea sa se trezeasca pana a doua zi, cu o mahmureala pe cinste.

- Damon... pasi ei erau inceti si clatinati. Incerca sa mearga sprijinandu-se de tot ce apuca. SImtea cum intreaga camera se invartea cu ea, dar nu renunta si inainta pana in sufragerie unde il vazu pe Damon cazut la pamant cu tapusa in inima.

Socul pe care il primise era ca unul electric. Inima statea sa ii cedeze, simtea cum sangele ii se scurge si statea sa lesine. Fu nevoie de un efort enorm din partea ei ca sa ajunga cat de repede poate unde era Damon.

- Damon, te rog raspunde-mi... Striga Elena cu lacrimi in ochii. Se uita disperata la chipul celui iubit si la lemnul care era in pieptul lui. Nu stia sigur daca era o decizie buna sa il scoata, dar totusi o facuse, rugandu-se ca acesta sa supravietuiasca.

Damon dadea semne ca isi revine, iar Elena se mai calma. Cand in sfarsit isi deschisese ochii si reusi sa o priveasca nu putu decat sa zica numele lui Katherine. Numele pronuntat de el o baga pe Elena in ceata, dar nu bagase de seama si il intreba :

- Zimi te rog ce trebuie sa fac ca sa iti revi ? Esti vampir, continua Elena, nu ar trebui sa fi vindecat deja ?

- Pentru asta ii nevoie de alimentatie, zise Damon cu dinti inclestati de durere.

In timp ce Elena se gandea de unde sa faca rost de sange, acesta isi pieduse din nou cunostinta, iar primul gest care il facu Elena a fost sa ii puna incheietura ei la gura, rugandu-l sa bea.

Nu i-a fost usor sa il convinga, tiinand cont ca fusese si inconstient, dar pana la urma ceda in fata dureri si lua sangele Elenei atat cat sa ii vindece rana si sa ii amortizeze durerea.

- Ce s-a intamplat ? Betia Elenei disparuse datorita socului care il avuse cand il vazu pe Damon aproape mort.

- Katherine s-a intamplat. Zise el, nervos.

Elena isi daduse ochii peste cap si intelesese acum de ce a pomenit-o pe Katherine in momentele de agonie.

Damon ii lua mainile Elenei intre ale lui si o forta sa il privieasca.

- Iti jur ca nimeni si nimic nu iti va face rau, isi lasa privirea in pamant si continua, nu atata timp cat eu traiesc.

- Ce a vrut ? Elena simtea cum sangele ii clocotea de furie. Intelesese ca era ceva grav, daca Damon se gandea sa o apere cu pretul vietii lui.

- Ca noi doi sa punem punct. Aproape ca isi forta gura sa scoata acele cuvinte.

- Poftim ? Sari Elena ca arsa. Cine se crede ? Cum isi permite ? Tipetele ei se auzeau acum in tot apartamentul.

- Elena, asculta-ma. Se asezara amandoi si Elena continua sa il priveasca in timp ce acesta se gandea la ce avea sa ii spuna.

Buna fetelor

Fetelor imi cer scuze. Am avut o problema la comp si nu ma lasa sa intru pe blog. Eu numai ce am ajuns acasa, in Romania. Continuarea ficului ii pe cd, dar maine promit ca ma voi revansa fata de voi... Pupici si multumesc pentru parerile voastre. Va iubesc :*:*:*

Thief Of Hearts Capitolul 12

                                                              Thief Of Hearts 


Capitolul 12 







Elena isi luase tricoul lui pe ea si inainta inspre bucatarie de unde il auzi pe Damon.


- Nu crezi ca ar trebui sa vorbim despre asta ? 


Nu intelegea la ce se referea, dar se gandi ca poate astepta pana prepara o cafea delicioasa pentru amandoi. Luase un ibric din dulapul de bucatarie, il umlu cu apa si il puse pe foc. Pragati doua cesti, cu doua pliculete de zahar pentru fiecare, si inca doua cuburi de lapte, care le aseza frumos pe farfuriile de la cesti. 


Era atat de preocupata de ceea ce facea, incat nu ii simtise prezenta lui Damon in incapere, pana acesta o lua in brate, lasandu-i un sarut pe gat.


- Ziceai ceva ? 


- Da. Mi-as dori sa stiu de ce nu mi-ai zis ca esti virgina. 


Elena acum mesteca in ceasca cand auzi cuvantul " virgina " si se inecase cu propia saliva. Nu discutase nici cu cei mai apropiati prieteni despre viata ei personala, iar el ii cere sa ii fi spus despre faptul ca ea nu fusese niciodata cu un barbat. Cu siguranta isi pieduse mintiile, se gandi ea. 


- Nu obisnuiesc sa vorbesc lucrurile personale cu nimeni. 


- Nici cu mine ? Acesta o intoarse cu fata spre el, luandu-i din mana lingurita cu care amesteca in cafea, o puse jos si cu aceasi mana ii mangaie acum obrazul. 


- Ma mai gandesc, spuse ea mimand un suras. 


- Esti atat de frumoasa. Mana lui Damon continua sa ii mangaie obrazul, iar buzele lui continuau sa se apropie din ce in ce mai aproape de ale Elenei. Se simtea de parca era un drogat cand era in prezenta ei, ea fiind drogul lui. 


Elena nu putu sa nu se gandeasca ce simte pentru Katherine, dupa cele intamplate intre ei. Lucru care, evident strica buna dispozitie a orcui, in locul ei.


- Iti aduci aminte ca te-am intrebat odata cand inca eram in Mystic Falls, ce mai simti pentru 
Katherine si nu mi-ai putut da un raspuns concret ? 


- Da, imi aduc aminte. Fata lui Damon se inaspri si se indeparta de ea inainte de a o saruta.


- Crezi ca acum imi poti raspunde ? Cu toate ca observa chipul lui Damon instrainandu-se, nu se putu abtine sa nu il intrebe. Vroia sa stie adevarul, avea nevoie de el. 


- Elena..facu o pauza, apoi continua, stiu ca asemanarea dintre voi te debusoleaza in ceea ce tine de noi, dar ceea ce simt pentru tine ii diferit....


- Nu te-am intrebat ce simti pentru mine. Ma intereseaza sa stiu daca inca mai simti ceva pentru ea. 


- Sentimentele mele pentru ea au fost puternice, nu iti neg lucrul asta. Timp de multi ani, gandurile si inima mea apartineau acesteia. Damon incerca cu greu sa isi gaseasca cuvintele potrivite. Cand am vazut-o la mine in apartament, in urma cu o luna, a trezit ceva in mine. Nu iti pot descrie ce anume am simtit, insa situatia a luat o intorsatura de 90 de grade cand te-am vazut acolo, in tocul usi, privindu-ma si zambindu-mi. Nu ma mai gandeam la Katherine, ma gandeam doar cum sa iti explic, cum sa iti spun ca sa nu intelegi gresit. 


Desi stia aproximativ ceea ce simtea, ii era totusi greu sa vorbeasca despre lucruri care candva dureau, sau inca mai dor ? Totusi, Damon se aseza la masa din bucatarie, isi puse coatele pe marginea mesei si continua.


- Toata atentia mea era asupra ta. Iar in momentul cand Katherine a venit in sufragerie, tot ce vroiam si ce simteam era sa te protejez, instictele mele fiindu-mi alertate la maxim. Tot ce imi doream in momentul cand s-a prezentat ca sotie a mea, era sa o strang de gat sau sa o omor cu mainile mele. Nu o doream acolo, nu vroiam ca ea sa i-a parte la ceea ce era intre noi. Nu era dreptul ei. Nu si-l castigase, din contra. Motiv pentru care am si plecat imediat dupa ce ai parasit apartamentul. Imi era teama de ceea ce crezi despre mine, asa ca primul meu gand a fost sa vin la tine, sa iti explic, sa ma intelegi si sa nu renunti asa de usor. Gandul, inima si corpul striga cu toata taria sa iti spuna adevarul adevarat. 


Coplesita de ceea ce ii spunea, nu mai simtea nevoia sa il mai intrebe. Era de ajuns ce ii spusese si judecand dupa chipul si expresia sa, nu i-a fost prea usor sa spuna ceea ce simtea. 


- Iti multumesc pentru sinceritate, Damon. Elena s-a asezat langa el, luandu-i o mana intre ale ei, apoi zambindu-i. Era cel mai frumos zambet, cel mai colorat, mai cristalin si mai sincer, dupa judecata lui Damon. 


- Cu doar un zambet de al tau Elena, faci ca imposibilul sa devina posibil, termina acesta de zis.
Elena nu putu sa nu se simta flatata in fata cuvintelor lui si drept rasplata ii darui un sarut menit doar pentru el. 


- Totusi, tu nu mi-ai spus ce simti pentru mine... Dupa calculele lui, trebuia sa simta ceva special, poate chiar deosebit, analizand faptul ca fusese virgina si il alesese pe el, dintre atatia.


Nu fusese niciodata pusa in situaia in care trebuia sa isi gaseasca cuvinte pentru ceea ce simtea. 


- Hmm, sper sa nu iti i-a cat mi-a luat mie, desi urechile vor fi mai ascutite ca niciodata. Zise el zambind.


- Voi incerca sa fiu cat mai directa pot. Elena incerca sa traga de timp, astfel sa il tina pe Damon 
cat putea in suspans. Adora lucrul acesta, desi unora nu numai ca le strica interesul, dar si judecau gresit. 


- Ii de ajuns daca iti voi spune ca un singur nume, un singur barbat, o singura privire si o singura atingere a fost de ajuns ca inima mea sa iti apartina pe de-a intregul ? 


- Mai mult ca suficient. Chipul lui Damon se lumina cand ii auzi cuvintele Elenei. Nu parea ca o declaratie de dragoste, dar totusi. Pentru el insemna mai mult decat pentru oricine. In sfarsit tot ce isi dorise, obtinuse. O lua pe Elena ca pe un ursulet de plus si o puse in bratele lui, unde se incadra perfect, sarutand-o si dandu-i toata afectiunea de care dispunea si credeti-ma, era considerabila. 


- Pot sa iti spun un secret ? Continua Damon


- Sunt numai urechi. Replica Elena dandu-i inca un sarut, dar de data asta pe nasuc.


- In seara cand ne-am pus dorintele. Dorinta mea nu era nici pe departe ce iti spusesem tie. Gestul facut de el, arata de parca ii parea rau pentru ca o mintise, dar cum putea sa ii spuna inca din prima lor intalnire ca dorinta lui, o implica in totalitate pe ea. Nu numai ca nu era logic, dar pentru o fata ca ea, era chiar absurd. 


- Si, pana la urma, ce continea dorinta ta ? Desi o durea umpic faptul ca a mintit-o, nu putea sa il judece, nu ? 


- Tu. A fost tot ce a zis. 


- Eu ? Elena se ridica din bratele lui si se aseza, devenind mai atenta ca niciodata. 


- Am cerut ca tu sa nu fi ca ea, ca tu sa fi doar pentru mine. Indreptandu-si privirea spre ea, lua o gura de aer si continua.


- Cand te-am sunat in dimineata aia, motivul a fost sa vad cum esti. Sa imi dau seama daca meriti mai mult, sau daca nu. 


- Si care a fost raspunsul ? 


- Cred ca faptul ca sunt aici, explica totul. Dar..


- Dar, ce ? 


- Am incercat sa te privesc ca o prietena, nu vroiam sa stric ceea ce se nascuse intre noi. 


- Acestea au fost si gandurile mele seara trecuta. Imi era teama. Explica Elena.


- Stiu, micuto. Si ma bucur enorm pentru pasul pe care l-am facut. 


- Nu cum ma bucur eu. Incheia Elena inainte de ai da un sarut. Destul cu vorba. Seara trecuta la restaurant, aveam alte planuri pentru ziua asta, iti amintesti ?


Se ridica de la masa, facandu-i cu ochiul si inainta in sufragerie cu Damon in urma ei. 


- Ce ti-ai propus ? Auzi vocea lui Damon din spatele ei. 


- Sa avem o zi de neuitat. Dupa acele vorbe Elena o lua la fuga spre dormitor, dar nu inainte de a ii se adresa.


- Ai de gand sa ramai acolo, sau ne vom rasfata cu o baie fierbinte ? Tonul pe care il folosi era provocator. Damon nici nu statuse pe ganduri ca in mai putin de cateva secunde era in cada, asteptand-o. 

Thief Of Hearts Capitolul 11

                                                           Thief Of Hearts 


Capitolul 11





Cand au ajuns acasa, ceasul biserici de langa apartamentul lui Elena, anunta ora fixa, iar dupa judecata Elenei, acesta era 05:00 dimineata. 


- Ii incredibil cum zboara timpul cand esti intr-o companie placuta. Zise Elena, nebagand de seama interesul cu care o privea Damon. 


- Cat de placuta ? Continua Damon, savurandu-i corpul din priviri. Inainte de a porni intr-o aventura seara trecuta, trecusera pe la apartamentul Elenei, unde aceasta isi puse o rochie confortabila de un alb impecabil, care evident ca si restul hainelor ei, picau perfect pe ea. 


Damon isi dadu jos subtil geaca de piele in care se schimbase cu cateva ore in urma, lasand-si la vedere formele conturate ale abdomenului si bratelor bine sculptate. Intr-adevar avea tricoul, inca umed din pricina ploi care ii prinsese in timp ce se plimbau, care ii acoperea mare parte din bijuteriile corpului lui, dar nu se putea nega faptul ca tricoul ii scotea in evidenta tot ce era mai bun.  


- Cat de placut poti fi, Damon ? Il intreba Elena, evitandu-i intrebarea si scuturandu-si parul ud. 


Cauta cu privirea prosoapele care le adusese, luand unul dintre ele folosindu-l sa isi sterga pielea si parul. 


- Depinde cat de placut ma gasesti... Continua el, care acum inainta subtil inspre ea, fixand-o cu ochii de un albastru ca fundul marii. Elena isi tinu respiratia, incercand sa  revina la o stare de spirit mai buna, din moment ce nu putea sa revina la vechea ei stare de spirit. 


Cand pasi vicleni ai lui Damon erau la cativa centimetri de ai ei, aceasta puse o mana intre ei.


- Nu, Damon. Zise aceasta intorcandu-se cu spatele la el, incercand sa isi ascunda dorinta arzatoare din priviri. Incerca din rasputeri sa puna din nou control pe simturile si emotiile ei, dar apropierea dintre ei, o sufoca, era ca si cum cineva iti rapeste spatiul personal si nu iti mai ofera oportunitatea de a respira, doar ca la ea era un mod mai placut. 


- De ce nu, Elena ? Damon era acum lipit de spatele lui Elena, masandu-i mijlocul cu mainile lui pricepute. 


Elena simti cum sangele ii se urca la cap, dandu-i senzati coplesitoare. Incerca sa le ignore si ii lua mainile lui Damon de pe abdomenul ei, indepartandu-se tot-odata de el. Se simtea mai sigura pe ea si simturile ei, cand o anume distanta era pusa intre ei. 


- Ma insel cumva in legatura cu ceea ce te fac sa simti ? O intreba Damon, vazand ca aceasta incerca de nenumarate ori sa se eschiveze de incercariile lui inutile de a diminua distanta dintre ei. 


- Damon, zise ea cu un glas ragusit, incerc sa evit o tragedie. Termina ea de explicat, inhaland aerul de parca ii fusese luat minute intregi. 


- O tragedie ? Cum poti numi ceea ce ii intre noi o tragedie ? Damon o analiza din priviri, iar Elena era prea agitata ca sa poata da glas la ceea ce incerca ea sa evite, defapt. 


- Poate o tragedie, nu. Dar cu siguranta ii o nesabuire din partea lui amandoi, asta daca nici unul dintre noi nu ii destul de rational pentru a impiedica sa se intample, ceea ce se pare ca sunt eu. 


- In urma cu aproape doua luni, explica Damon, gandeam la fel. Dar am invatat de la o persoana ca lucrurile trebuie traite la maxim si acea persoana esti tu, Elena. De asta nu vad nici un motiv pentru care am nega faptul ca exista o dorinta arzatoare intre noi.


Elena fu de acord cu spusele lui Damon, dar nimeni nu ii putea scoate din cap ca o aventura intre ei doi, ar strica lucrurile. Ultimul lucru care si-l dorea era ca ea sa ramana in amintirea lui, drept o fata usoara care i-a cazut la pat in mai putin de o zi. 


- Damon... incerca sa isi gaseasca cuvintele, cand simti buzele lui Damon lacome nepustindu-se asupra buzelor ei. Elena ii rezista un moment bun, dar mainile si sarutul lui pasional o facu sa isi doreasca mai mult si mai mult, asa ca ceda si se lasa dusa de val, punandu-si ambele maini in jurul gatului lui, explorandu-i gura ca un copil in cautare de ceva nou si distractiv. 


Sarutul a continuat, alunecand pe gat si partile intime din spatele urechilor. Cand limba lui Damon coborai usor pe gat, aceasta simti cum fiecare fibra din corpul ei prindea viata. Incurajandu-l la mai mult, Elena isi lasa mainile cercetatoare sa se plimbe de-a lungul abdomenului lui. Erau atat de prinsi si de pasionali incat Damon nu simti cand Elena isi baga mainile sub tricoul lui, ridicandu-l pana la crestetul capului, decat atunci cand fu nevoiti sa intrerupa sarutul care le sucea mintile de-a dreptul. 


Damon isi baga minile pe sub rochia Elenei, masandu-i partiile inime, dandu-i Elena senzati nemaintalnite pana acum. Elena isi arcui corpul ca un raspuns la placerea care o simtea. Dornici de mai mult, Damon ii dadu jos rochia Elenei si o arunca in partea stanga a camerei, facand loc cu mainile pe biroul din spatele Elenei. Cu doar o mana o urca pe birou indeajuns cat sa stea cat se putea de comod, continuandu-si explorarea. Capul lui cobori in directia sanilor si un sunet de placere icni din pieptul ei. 


Atingerile lui o facea sa se simta vie, de parca ii canta sangele in vene. 


- La naiba, Elena... ai cei mai frumosi sani pe care i-am vazut vriodata. Spuse Damon cu rasuflarea intre-taiata. 


- Si tu esti frumos, reusi Elena sa rosteasca. 


Damon incerca sa ii ridice capul Elenei, cautand sa o sarute. Saruturile ii faceau corpul sa se topeasca. Elena isi plimba mainile pe spatele lui, urmand conturul muschilor, al spatelui ce se curba spre mijlocul lui, oprindu-se la pantaloni. Damon ii lasa loc Elenei sa inlocuiasca pipaitul mainilor cu saruturi.


Il simtea frematand, asa ca incerca una-alta, lins, saruturi patimase, usoare, chiar si mici muscaturi. Orice facea, simtea corpul lui Damon alertandu-se. 


- De-ajuns, spuse el, luandu-i bratele in mainile lui si ridicand-o la inaltimea lui. Damon isi impinse genunchiul usor intre coapsele ei. Cuvintele ii se oprisera inainte de a putea sa le dea glas. Fiecare senzatie din corpul ei ducea spre dulcele lacas dintre picioarele ei. 


Elena nu isi dadu seama daca acesta ii cerceta reactiile. Abea observa cand gura lui jucausa isi facu loc in jos spre stomac. Mana lui ii dadea senzati unice soldurilor, grabindu-se sa intalneasca atingerea degetelor. Gemetele ascutite luandu-si zborul de pe buzele ei. 
Tocmai in acel moment, Damon ii despartii picioarele, iar ea il privi naucita cum acesta cobora capul intre picioarele ei. 


- Ce faci ? Tipa ea, incercand sa se traga inapoi, astfel daramand inca un rand de  lucruri de pe birou. Insa fu prea tarziu, caci gura lui puse stapanire pe dulcele contur al coapselor ei. Limba lui se juca cu delicatete, din ce in ce mai aproape...


- Mirosi atat de bine, spuse el cu un glas plin de dorinta. Esenta de Elena combinata cu esenta de liliac si trandafir. Elena suspina. 


S-au concentrat pe ce faceau inainte si Elena isi balanganea capul dintr-o parte in alta, cand limba lui o lua in stapanire, tipand incontinuu, cu fiecare mangaiere. 


Damon isi patrunse degetul inauntrul ei, iar ea ceda, tipand atat de tare, incat auzi doar sunetul placeri ei. 


- Cata delicatete, ofta Damon. Tonul e perfect in cel mai mic detaliu, referindu-se la sunetele de placere pe care Elena obisnuia frecvent sa le scoata. 


Uitandu-se la ceea ce facea el, ramase uimita sa vada ca acesta o examina.


- Ma examinezi ? 


- Examinez cea mai rozalie, ii aratase cel mai dulce zambet al lui, facand-o sa se infioare, mai dulce, - ii dadu un sarut-, si mai incantatoare parte a Elenei. 


Elena isi lasa capul pe spate si lasa un geamat sa ii scape. Saruturile lui Damon urca acum in sus spre sani ei de o perfectiune rara. Instictiv Elena isi misca soldurile pana atinse greutatea lui. Se simtea atat de bine, incat Elena nu isi mai dorea alintari sau mangaieri, nici macar saruturi. Asa ca il prinse usor de umeri.


- Damon, te vreau acum. Sopti ea plina de dorinta. 


- Incet, spuse el. Nu vreau ca prima noastra experienta sa fie dezamagitoare. Incerca Damon sa ii explice mai detaliat, dar nu fu nevoie. Intelesese. Dar ea nu vroia incet. Simtea o adanca senzatie de placere, de posedare... 


Mana puternica a lui Damon ii ridica soldul mai sus si se napusti asupra ei, penetrand-o, rasucindu-se din solduri. 


- Te doare ? O intreba Damon, dandu-si seama ca aceasta fusese virgina. Ii parea rau acum ca nu o pregatise indeajuns pentru pasul acesta. 
Dar Elena nu simtea durere, era mai mult ca si cum fusese posedata. Vazand ca Elena nu ii raspundea la intrebare, acesta ii spusese :


- Ma pot opri, daca asta doresti. Ii o chestie de timp pana ce corpul tau se obisnuieste cu mine. Continua el.


Elena era atat de prinsa incat nici nu il auzea. Isi arcui din nou corpul, incercand sa regaseasca acea senzatie, focul acela..dar..Il apuca de umeri.


- Asta-i tot ? 


Damon o penetrease doar putin, inca nu se adancise de tot in ea, iar cand aceasta dadu de inteles 
ca mai poate, ii lua graiul impingandu-se si mai adanc in ea. 


Lui Damon ii scapa un ras adanc si un gafait. 


- Nu cred ca se cuvine sa razi. Zise Elena.


- Hmm, gemu el. 


Miscarile lui ii trimise inca un fior, de la mijloc pana la varful degetelor. 


- Te simti confortabil, intreba Damon, grijuliu de prima ei experienta in domeniu. 


Elena se intreba daca asta era totul, intr-adevar ? Nu putea nega ca se simtea confortabil, dar nu avea cum sa fie asta totul. 


- Destul de confortabil, raspunse ea, dandu-i un sarut. 


- Atunci, crezi ca ar trebui sa incep ? O urma de suras ii aparu lui Damon pe buze.


- Sa incepi ? Il apuca instinctiv de umeri. Chiar daca era dezamagita de faptul in sine, cu siguranta nu dorea ca el sa plece undeva. 


Miscarea lui brusca ii trimise unde lichide de placere prin tot corpul. Fara un cuvant, Damon se 
indrepta de spate si ii ridica un picior. 


- Ahh, rasufla ea. Isi ridica si celalat picior si il incoloci in jurul lui. Cu siguranta acea pozitie ii unea mult mai bine, il impinsese cumva mai adanc in ea, dupa ce se legana dintr-o parte in alta, 
incat sa se potriveasca perfect. 


Elenei ii placea ceea ce simtea, asa ca dadu glas gandurilor ei. 


- Sa inteleg ca perioada de acomodare pentru virgine s-a sfarsit ? Luandu-o cu o mana de ceafa, apoi dandu-i un sarut de acomodare, incepu sa se miste frenetic. Se retrase, apoi isi impinse iar corpul, din nou si din nou. 


Elena se agata de el ca scaiul, lasand placerea salbatica sa-i patrunda. Auzea acum doar rasuflarea intre-taiata a lui Damon. Incet- incet un soi de caldura incandescenta se acumula in trupul ei, facandu-i corpul sa se indoaie. 


- Elena, mormai Damon dupa care tacu. 
Vocea aceea nu suna deloc ca cea a lui Damon.


- Fac totul bine ? Crezi ca ar trebui...


- Shh, auzi sunetul scos de Damon, apoi simti un deget pe buzele ei, dandu-i de inteles ca ar trebui sa taca.


In momentul urmator Damon isi cobori mana intre ei, chiar in locul unde se contopeau, si o atinse acolo. O singura alintare blanda cu degetul mare fu de ajuns ca corpul ei sa ajunga pe culmile placeri. 


Dadu glas unui sunet ragusit. Il simtea inauntrul ei, gros, cald si atat de posesiv. Buzele ei scoasera un murmur de placere, iar el impinse din nou. Elena visa stele verzi, de-a dreptul. Ceea ce facea el acolo jos cu mana combinat cu delicioasa frictiune, ii facea corpul sa erupa ca un vulcan in punctul culminant. 


- Damon. Tipa ea. Damon.


Acesta ignora strigatul ei si se impinse in adancul ei cu o tarie incat miscase biroul, provocand alte caderi de lucruri. 


Elena simti cum caldura ii mistuia corpul, o placere atat de vie si de feroce, cum nu isi putuse imagina vriodata. Ajunsese la orgasm inaintea lui, el o urma cu cateva secunde, continuand cu saruturi care dadeau de gol afectiunea si placerea de care se bucurau. Apoi o luase in brate si o asezase usor pe canapeaua confortabila din centrul camerei. Ramasera un timp tacuti si imbratisati, Elena multumind cerului pentru cele traite, iar Damon odihnindu-si capul la sanul Elenei. 

Thief Of Hearts Capitolul 10

                                                           Thief Of Hearts 


Capitolul 10 





Eleganta Elenei ii lasa pe Damon fara cuvinte. Rochia visinie cadea perfect cu tenul si formele ei. Iar ea, era pur si simplu divina, dupa judecata lui.

Cand il imbracisa simtise ca lumea toata ii apartine, ca visele lor se intalneau si ca totul incepe si se sfarseste odata cu ea. Ii simtise lipsa inca dinainte de a pleca, dar se consola ca avea sa o viziteze si sa o auda din cand in cand. Gandurile la ea il linisteau, iar el considera ca o prietenie ca a lor ii o binecuvantare, dar acum la revederea ei numai era atat de sigur de prietenia lor. Isi daduse seama ca ii simtise lipsa nu ca prietena, ci ca femeia de care avea el nevoie, iar dorinta de a o saruta il distrugea.

Linistea care se aseza la masa lor, o macina pe Elena si se gandi sa sparga ea gheata din moment ce Damon nu facea altceva decat sa citeasca meniul si sa soarba din paharul lui de vin.

- Mi-a fost dor de tine.

Cand auzi acele cuvinte, singura lui dorinta a fost sa sara pe ea, dar si-a ridicat doar privirea, urmata de cateva cuvinte :

- La fel si mie, micuto.  Elena zambi cand auzi din nou cuvantul micuto. Observase ca cei dragi o alintau asa, incepand cu Gaius.

- Arati foarte bine in seara asta. Zise Damon bucurandu-se ca putea sa isi mijeasca ochii la ea fara sa explice sclipirea din ochii lui la vederea frumusetii ei.

- Pot spune acelasi lucru si despre tine. La fel ca si Damon, Elena nu isi putea lua ochii de la el. Purta un smoching foarte elegant si potrivit momentului. Smochingul era negru si camasa alba, dar culoarea si structura costumului ii veneau pe cusatura.

- Povesteste-mi cum ti-ai ocupat timpul. Zise Elena incantata ca un copil de povesti cu zane si printese.

- Obisnuit. Ratacind din colo in colo, explica Damon. Dar tu, ce imi poti spune de postul la care visai sa ajungi ?

- Sunt aproape. Elena nu vroia sa cante inca victorie. Concura la acel post cu Lara, rivala ei, inca de cand isi incepuse carierea. Amandoua aratandu-si talentul pentru ceea ce faceau cu fiecare ocazie. Experienta care o acumulez de la seful meu, Gaius, ma va pune pe un picior mai stabil, termina ea de explicat.

- Ma bucur sa aud asta. Ma gandesc ca ai nevoie de un caz uluitor pentru a impresiona si a le arata celor potriviti ca tu esti cea aleasa pentru postul dorit de tine, nu ?

- Un caz care sa cantareasca mult pentru cititori si nu numai. Un caz care sa se raspandeasca nu numai usor, ci si pe un termen mai lung de timp. Cu alte cuvinte, un scandal. Explica Elena in timp ce sorbea din paharul ei de vin.

Isi intrasera usor in rolul de prieteni, dezvaluind actiunile fiecaruia dintre ei in ultimul timp, amuzandu-se si intretinandu-se copios.

Cand ospatarul isi facu simtita prezenta cu meniul comandat de acestia, Elena si Damon ii facura loc pe masa indepartand sticla si paharele de vin in asa fel incat sa le poata aseza farfuriile si tacamurile necesare in partea fiecaruia de masa.
Inainte de a incepe sa savureze meniul comandat, Elena ii ura pofta buna si incepu sa isi savureve aperitivul privind adesea in gol, cu mintea in alta parte.

- S-a intamplat ceva, Elena ? O intreba Damon, indepartand-o din lumea viselor unde era ademenita odinioara.

Elena isi scutura gentil capul incat sa nu dea de inteles ca nu fusese atenta la ceea ce spunea. Bineinteles, asta daca spunea ceva, se gandi ea.

- Cateva probleme minore, dar nimic care sa conteze. Elena incerca sa ascunda preocuparea in cazul lui Joshua. De cand se intorsese din Mystic Falls, acesta obisnuia sa o hartuiasca. Primea adesea telefoane, mesaje, flori si nenumarate intalniri private din partea acestuia. Logic ca le refuzase pe toate, dar persistenta lui continua sa o irite si sa o ingrijoreze.

Schimband subiectul Elena il intreba motivul pentru care vizita Gerogia. Banuia ca venise pentru ea, dar nu era atat de sigura in privinta asta.
- Monotonia schimba si cei mai plictisiti oameni. Spuse Damon, nefiind foarte sigur ca motivele ei de ingrijorare erau atat de neinsimnificative pe cum le descria ea. Dar a ales modul intelept si continua sa ii joace jocul.

- Cat ai de cand sa ramai ? Elena se gandea la posibilitatea sa isi i-a si maine o zi libera pe care putea foarte bine sa profite sa ii arate lui Damon cateva locuri de vis din acest oras, asta daca avea sa mai ramana.

- Nu ma asteapta nimeni in Mystic Falls. Replica el, inainte de a lua o gura din bucatele delicioase de fructe de mare, urmata de asemenea si de o gura de vin apetisanta.
Inima Elenei trasari la auzul raspunsului lui. Ii simtise lipsa considerabil si de data asta isi dorea sa simta fiecare clipa petrecuta cu el, ca si cum ar fi ultima. Defapt, putea fi ultima. Nu stia sigur cand avea sa il mai vada, sau daca vor mai tine legatura, odata ce amandoi se vor intoarce la viata lui, in orasul lui.

- Atunci putem petrece o zi frumoasa impreuna, sugera Elena fluturandu-si genele.

Vestea a fost primita calduros din partea lui Damon. Nici nu se asteptase la mai putin din partea ei. Sperase, de cand isi pusese in cap sa o viziteze, sa isi faca putin timp si pentru el. Dorinta ii era implinita inainte ca acesta sa apuce macar sa rosteasca cuvintele.

- Speram la asta, spuse Damon. Dar inainte de toate, ar fi perfect daca mi-ai sugera un hotel, si te rog, sa fie unul cu tot confortul. Isi facuse ochii ca de catelusi ranit, care pentru Elena era ca un unguent.

- Nici nu se pune problema. Ramai la mine. Nu este un apartament mare, dar cel putin am o camera in cazul in care se anunta musafiri... se gandi cum sa spuna, nepoftiti.

- Atunci, cred ca ar trebui sa anunt data viitoare cand mai trec pe aici.

Nu-i venea sa-si creada urechilor. Auzise bine ? " Data viitoare cand mai trec pe aici " ? Bucuroase urechiile de ceea ce aud, se gandi ea.

- Cand vine vorba de un prieten de categoria ta, nu se pune problema, explica Elena incercand sa puna accentul pe cuvantul " prieten ". Desi incerca in tot acest timp sa il priveasca ca un prieten, gandurile ei indiscrete o duceau mult prea departe de ganduri menite pentru un prieten. Nu se putea abtine, era peste puterea ei.
Damon daduse din cap aprobator.

- De Katherine ce mai sti ? Curiozitatea Elenei ii intari interesul lui Damon, acesta ciulindu-si bine urechile si ochii, incercand sa vada fiecare reactie a lui Elena. Nu putea baga mana in foc pentru ceea ce credea el ca simte pentru el, dar putea macar sa acorde un minim de indoiala si sa isi puna instictele viclene in actiune.

 -Nu si-a mai facut aparitia, dupa ultimul incident. Damon dadu cu mana prin aer in semn de nepasare.

Probabil a venit doar sa savureze inca un triumf, si-a atins scopul si a plecat. Termina Damon de zis fara sa isi i-a privirea de pe Elena.

- Un triumf ? Nu cred ca e cazul sa fie numit asa. Zise Elena increzatoare pe creditele ei.

- Sau cel putin ceea ce crede ea. Idiferent de motivul pentru care a venit, si-a atins scopul, astfel ne-am mai fi bucurat o buna perioada de timp de onorabila si incantatoarea ei prezenta.

- Nu o cunosc, dar nici nu incerc sa te contrazic. Continua Elena, luand ultima inghititura din aperitivul de dieta. Nu ca ar fi cazul, dar Elenei ii placea sa manance sanatos si sa duca o viata cat de cat activa, inclusiv si sportul pe care il practica dimineata inainte de a pleca la lucru.

Damon isi savura restul de mancare in liniste, apoi au cerut nota de plata, avand inca planuri pentru acea seara. Dupa parerea lui Damon, aceasta abea incepea.

Thief Of Hearts Capitolul 9n

                                                                Thief Of Hearts 


Capitolul 9



Dupa ce Elena aflase tot trecutul lui Damon, incepuse sa accepte realitatea de dragul lui. Pentru Damon, Elena a fost ca un balsam ce ii ungea ranile inca deschise.
Ii umplea inima de bucurie cand a realizat ca nu se inselase deloc in privinta lui Elena si se simtea norocos ca poate beneficia de prietenia si de increderea ei. Inainte de a pleca, Elena ii promisese ca vor tine legatura si ca secretul lui ii in siguranta cu ea.

Trecuse o luna de cand Elena a plecat si numai stia nimic de ea. Ii simtea lipsa cum nici el nu crezuse vriodata ca i-o va simti. In timpul ce l-au petrecut impreuna facusera ogramada de poze, iar acum doar ele ii alinau durerea care il apasa de ani de zile. Nu era o durere pricinuita de Katherine, era o durere pentru tot raul facut in acesti ani...iar alaturi de Elena, reusi sa nu se mai gandeasca si sa puna pret pe fiecare clipa de viata.

- Trrr, Trrr

- Alo.

- Domnisoara Gilbert, a sosit un pachet pentru dumneavoastra. Zise secretara Elenei.

- Ce fel de pachet ? Intreba Elena

- Baiatul care l-a adus a zis ca nu stie despre ce este vorba, dar ca trebuie sa il inmaneze personal. Termina aceasta de zis.

- Pofteste-l inauntru, te rog.

- Sigur, domisoara Gilbert. Apoi inchise.

- Cioc, Cioc.

- Intra. Zise Elena.

- Buna ziua. Pachetul acesta este pentru dumneavoastra. Zise baiatul si ii intinse pachetul.
Elena il lua si se uita la el, cautand expeditorul, dar nimic. Curioasa, a inceput sa despacheteze folia in care era invelit si apoi deschise cutia. Era un telefon, cu o cartela deasupra telefonului si un biletel pe care scria :

- " Ma gandeam ca poate nu ai, astfel nu imi explic de ce nu ai sunat. Restaurantul chinezesc din centru, ora 8. Sa nu intarzi " Semnat : Damon.

Dupa ce citise biletul, ii facu baiatului semn ca poate pleca, dar nu inainte de ai da bacsis pentru deranj. A recitit acel bilet de nenumarate ori si simtea cum inima statea sa ii sara din piept de fiecare data cand recitea acele doua randuri. Nu erau mare lucru, dar pentru ea insemna mult. Si-a anulat toate interviurile care le avea pe acea zi, fara sa o intereseze ca a doua zi avea sa lucreze dublul.

Ridica receptorul telefonului si apasa pe butonul care suna la secretara ei. In timp ce acesta suna, ea se gandea ce scuza sa ii scormoneasca lui Gaius ca sa poata pleca mai repede.

- Da, domnisoara Gilbert.

- Fa-mi te rog legatura cu Gaius.

- Imediat. Dupa cateva secunde de gandire, tacerea a fost intrerupta de vocea dura a lui Gaius.

- Da, Elena.

- Gaius... Scuza-ma ca te deranjez.

- Nu face nimic, micuto. Zimi ce ai de zis ca trebuie sa plec la un interviu. zise acesta.

- Vreau liber restul zilei, Gaius.

- Scuza-ma... Vorbesc cumva cu Elena Gilbert ?

- Gaius, lasa glumele. Chiar am nevoie de liber.

- Pot sa stiu de ce ?

- Mai ti minte ca ti-am povestit de matusa Patry.

- Da.

- Vreau sa trec azi pe la ea...Elena isi pierdu cuvintele, amintindu-si ca nu ii frumos sa minti, mai ales in legatura cu sanatatea singurei ei rude ramasa in viata.
- Ok, Elena. Ai liber !


Cand auzi acele cuvinte, Elena multumi cerului ca numai era nevoita sa minta, desi avea de gand sa ii spuna lui Gaius motivul pentru care vroia azi liber,insa gandi ca nu era inca momentul.


- Multumesc, Gaius.

- Profita de el. Se auzi rasul lui Gaius la celalat capat al telefonului. Cand Elena vru sa il intrebe la ce bate aluzie, acesta inchise telefonul, lasand-o pe aceasta cu vorba neterminata. Gestul o enerva pe Elena, dar din partea lui Gaius nu te puteai astepta la altceva, era de inteles.

Elena se uita la ceas inainte de a parasi biroul. Era ora 4:44 am. Numai avea mult timp la dispozitie si nu stia sigur daca are o rochie potrivita pentru un restaurant. Ajunsa in parcare, isi scoase din geanta chieile de la masina, apasand pe butonul de dezactivare. Masina a scos un sunet, apoi a urcat la volan. Isi daduse drumul la aerul conditionat si aprinse radioul. Adora sa asculte stiri in timp ce conducea.

Era in fata apartamentului ei, cand isi cauta telefonul. Probabil il uitase in masina, se gandi ea. S-a intors dupa
telefon, cand auzi un zgomot care i-a atras atentia. Isi intoarse privirea in directia de unde s-a auzit zgomotul si avea vaga senzatie ca acesta venea din partea geamurilor de la apartamentul ei. A alergat pana la usa apartamentului, isi scoase agitata cheile din geanta si cand deschise perderele ferestrelor fluturau. Cerceta sufrageria, dar nu gasi nimic. A incercat sa isi inlature gandurile, gandindu-se ca nimeni si nimic nu avea sa ii strice aceasta seara. Doar gandul ca avea sa il revada, ii facea inima sa bubuie.

A intrat in camera ei, aruncandu-si tricoul de pe ea, urmat de sutien, pantofi si pantaloni. Apoi a intrat in baie.

Dupa 3 ore 

Damon isi masa mainile transpirate de emotie. Lucru care il enerva, desi ii era dor sa se simta uman, erau anumite detali care chiar nu vroia sa le simta. Dar dupa ce cunoscuse bunatatea Elenei, isi lasa partea umana sa puna stapanire pe el, impiedicandu-l sa se mai hraneasca cu sange direct de la sursa. Acum prefera sangele rece, chiar daca il degusta, era mai bine sa poti dormi cu constinta impacata.

- Domnule va aduc ceva ? Intreba ospatarul.

- O sticla de vin, te rog.

- Ce marca preferati ?

Damon incerca sa isi aminteasca un vin bun, dar materiile lui in cunostinta bauturilor se limita doar la Whisky.

- Cel mai bun, zise Damon.

- Alb sau rosu ?

Primul gand a fost sa zica alb, dar datorita ocaziei cadea mult mai bine un vin rosu.

- Rosu, te rog. Ospatarul facu un gest asemanator cu o plecaciune si se retrase, lasandu-l pe Damon mai nerabdator ca niciodata. Se uita la ceas, era 19:55 am. Era atat de agitat incat ii venea sa se plimbe dintr-un colt in altul al restaurantului, dar numai fu nevoie de asta caci isi ridica privirea sa vada peste multime, iar ea era acolo, discutand cu portarul. Acesta a condus-o pe Elena la masa lui Damon.

Privirea lui Damon era tintuita pe ea, nemai vrand sa si-o ia, dar aceasta cand il vazuse primul ei gest a fost sa il i-a in brate si asa a facut imediat dupa ce Damon s-a ridicat de pe scaun.

- Ma bucur atat de mult ca ai venit. Zise Elena in timp ce il tinea inca in brate.

Thief Of Hearts Capitolul 8

                                       
                                                                 Thief Of Hearts 


Capitolul 8





- Crezi ca am cerut asta, Elena ? Cand Elena intra in camera ei de la hotel, il vazu pe Damon stand pe pervazul de la geam cu un trandafir in mana. 


- Ce cauti aici ? Il intreba Elena speriata in timp ce cauta prin camera un obiect, ceva care sa il aibe la indemana, in caz ca acesta avea sa o atace. 


- Lasa-ma te rog sa iti explic. Damon se ridica de pe pervaz inaintand cu trandafirul pe langa corpul lui. Parea atat de abatut si de ranit incat puteai jura ca era sincer.


- Nu te apropia de mine. Striga Elena luand o vaza de pe toaleta de langa ea si amenintandu-l cu ea. 


- Micuto... nu iti voi face rau. Iti promit ! Incerca el sa o convinga, dar Elena nu ceda si arunca cu vaza inspre el, apoi se intoarse inspre usa pentru a o deschide, dar doua maini o impiedica. Erau acum lipiti unul de altul, Elena simtindu-i respiratia fierbinte pe gatul ei dezvelit. 


- Sunt nevinovat pana la proba contrarie. ii soptise Damon la ureche, facandu-si loc maini in care avea trandafirul si il ridica la inaltimea ei. 
- Da-mi drumul. 
Nu a fost nevoie de mai multe cuvinte, caci Damon o eliberase. Aceasta a fugit in celalat capat al camerei, privindu-l.


- Ar trebui sa te asezi, zise acesta. S-au intamplat multe in atatia ani de viata. Elena lua in calcul sfatul lui si se aseza, dar teama ei nu disparu odata cu vorbele lui calde. Nu prea intentiona sa ii asculte povestea, se gandea doar cum sa fuga din camera aceea. 


- Eram doar un pusti cand venise o tanara frumoasa in oras. In urma unui incediu, aceasta isi pierduse familia, iar tatal meu a binevoit sa o gazduiasca la noi pentru un timp. 
Damon se aseza pe fotoliul din fata toaletei. Isi puse coatele pe genunci si continua :


- Cand m-am intors din armata, eram dornic sa imi vad fratele. Insa cand am ajuns acasa l-am gasit total indragostit de aceasta tanara. Era atat de frumoasa, parea atat de fragila si de neajutorata incat nu puteai sa o refuzi, orice iti cerea. La mine a fost dragoste la prima vedere, ceea ce cred ca a fost si pentru fratele meu. Cu trecerea timpului amandoi eram mult prea indragostiti de ea, incat permiteam sa ne alimenteze sentimentele la amandoi. Dragostea mea pentru ea era atat de mare incat am fost de acord sa ma transforme intr-un vampir ca sa putem trai impreuna o eternitate doar pentru noi. Dar nu m-am gandit niciodata ca in timp ce ma pregatea pe mine pentru tranzactie, aceasta il pregatea si pe fratele meu. 


- Planul ei era perfect, cel putin asa credeam atunci. Multi din oras aflasera de existenta vampirilor si planuiau cum sa ii prinda. Katherine a aflat de planurile orasenilor si a grabit toate actiunile. Partea mea de plan era sa o cer in casatorie si in ziua nunti ea isi indeplinea partea ei, sa ma transforme. Toate astea s-au intamplat, dar in ziua nunti cand trebuia sa ma alimentez ca tranzactia sa duca la bun sfarsit, oraseni aflasera de ea, ca era un vampir, planuiau sa o prinda. 


Disperarea mea de a o ajuta sa scape m-a scos de sub control, eram in stare sa omor pe oricine se apropia de ea. Insa am esuat. Au prins-o, pe mine si pe fratele meu ne-au impuscat si ne-au abandonat intr-o padure. Cand ne-am trezit, Amily, servitoarea si vrajitoarea lui Katherine ne-a facut inele care sa ne protejeze de soare, insa inca nu eram vampiri, pentru asta trebuia sa ne hranim. Stefan si cu mine am stat ascunsi in acea padure timp de o saptamana. Eu la fel ca si fratele meu, hotaraseram sa nu ne hranim si sa ne lasam prada mortii, asa cum s-a intamplat si cu Katherine. Eram convins ca murise si nu eram dispus sa traiesc fara ea, asa ca decizia era luata, pana Stefan s-a dus pe timp de noapte in vizita la tatal nostru. Nu stiu exact ce s-a intamplat in acea seara, dar Stefan a ajuns sa se hraneasca cu sangele tatalui nostru, iar cand s-a intors era atat de plin de sine, atat de puternic... Imi adusese o fata din oras, o constransese sa nu tipe si sa nu ii fie frica.


- Sa nu ii fie frica ? intreba Elena care era prinsa de povestea vietii lui. Chiar daca nu dorea sa o faca, simtea durerea din vocea lui si o traia ca si cum ar fi a ei. 


- Da. A adus fata ca sa ma hranesc cu ea. Continua Damon, care acum isi ridica privirea in directia ei. 


- Si ai facut-o. 


- La inceput nu vroiam. Incercam sa ii explic lui Stefan ca nu ii ceea ce vreau, dar a fost in zadar. A muscat fata de gat ca sa pot simti mirosul de sange, desi eram tentant sa o fac, ceva din mine refuza, iar cand Stefan a vazut ca tin piept, m-a fortat sa ma hranesc, asa ducand tranzactia la bun sfarsit. 


- Imi pare atat de rau, Damon. Zise Elena ridicandu-se si apropiindu-se de el. S-a aplecat in fata lui si l-a luat de maini, uitandu-se in ochii lui. Frica care candva o produsese in ea, acum era egala cu 0. 


- Nu s-a terminat aici. Eram plin de resentimente pentru el, nu doar ca imi omorase tatal, ci si pentru ca Katherine il alesese si pe el. Tot ce vroiam era sa fiu cu ea, iar Stefan a avut o parte de vina in capturarea ei. Nu vedeam nici un rost pentru care sa traiesc, asa ca am inceput sa bantui prin oras. Intr-o seara cand treceam pe langa barul din oras, am auzit preotul vorbind cu un barbat. Ii zicea ca vampiri nu sunt morti, ca sunt prinsi intr-o vraja care ii va tine pe veci inchisi intr-un mormant din biserica. Gasisem in sfarsit un motiv pentru care sa traiesc. Am trait jumatate de secol, cautand vrajitoare si un mod de a desface vraja care o tinea pe ea prinsa intre acei pereti. Cand in sfarsit am reusit, Katherine nu era in acel mormant. Aflasem ca a reusit sa scape si ca se bucura de viata, in timp ce eu traiam doar pentru ea. Durerea care am simtit-o  nu i-o doresc nici celui mai mare dusman al meu. 


- Durerea continua sa te mistuie ? 


- Continua, pana ai aparut tu... zise Damon, eliberandu-se din mainile ei. La inceput am crezut ca esti ea, dar mirosul tau contrazicea orice gand al meu. 


- Totusi, vedeai in mine o inlocuitoare...


- Vedeam in tine ceea ce esti. replica Damon inainte sa termine Elena ce avea de zis.


- Si anume ? 


- O femeie simpla, frumoasa, naiva, cu pofta de viata si de experiente noi. O femeie curajoasa, luptatoare si justa.


- Nu ai avut timp sa ma cunosti indeajuns de bine ca sa spui toate astea de mine, Damon. 


- Poate ca nu, ii adevarat. Dar niciodata nu ma insel in caracterizatul oamenilor si crede-ma, tu esti exact cum am zis ca esti. Zambetul si cuvintele lui ii inmuie inima Elenei, iar cand acesta ii inmana trandafirul, Elena simti dorinta sa il i-a in brate, sa ii aline nu doar lui durerea, ci si ei. 


- Ce s-a intamplat pana la urma cu Katherine ?


- Nu stiu de unde a aflat de tine. Azi-dimineata, dupa ce am iesit de la dus, aveam un mesaj pe telefon. L-am ignorat un timp, apoi am crezut ca e de la tine, asa ca l-am ascultat...


- Si apoi a aparut din senin ? 


- Nu doar ca a aparut din senin, vrea sa isi revendice drepturile... continua Damon


- Drepturile ? 


- In calitate de sotie... a mea. Raspunse Damon cu tristete in voce.
Elenei ii trecuse tot felul de ganduri prin cap, in ce consta drepturile lui Katherine si nu a putut face nimic cand simti ca ii se ridica sangele la cap, doar imaginandu-si o scena intre ei. 


- Imi pare rau, zise Damon. Chiar ii parea, desi nu intentiona sa ramana alaturi de Katherine nu ii putea cere Elenei sa incerce sa il accepte, stiind toate astea despre el. Nu era corect fata de ea... se gandi Damon. 


- Ce mai simti pentru ea ? Elena nici nu auzise scuzele lui Damon, incerca sa puna cap la cap tot ce ii spusese Damon si o interesa doar sa stie ce mai simte el pentru ea. 
Intrebarea lui Elena il daduse peste cap pe Damon. Nu stia ce sa ii raspunda din moment ce ea, Katherine, a fost unicul lui motiv pentru a trai. Intr-adevar, avea resentimente fata de ea, dar nu putea nega si faptul ca iubirea care i-a purtat-o era mult prea mare ca sa stie sigur daca s-a dus sau a ramas inca intacta. 


- Nu iti pot spune ca nu o mai iubesc...dar nici ca o fac. Pur si simplu nu sunt sigur pe sentimentele mele. Toate astea s-au intamplat intr-o scurta durata de timp. Sunt prea confuz. Termina Damon de zis. 


- Ii ok, Damon. Elena ii lua mainile intre ale ei. Ai nevoie de timp. Sunt prea multe si e prea devreme ca sa poti fi sigur...