Thief Of Hearts
Capitolul 8
- Crezi ca am cerut asta, Elena ? Cand Elena intra in camera ei de la hotel, il vazu pe Damon stand pe pervazul de la geam cu un trandafir in mana.
- Ce cauti aici ? Il intreba Elena speriata in timp ce cauta prin camera un obiect, ceva care sa il aibe la indemana, in caz ca acesta avea sa o atace.
- Lasa-ma te rog sa iti explic. Damon se ridica de pe pervaz inaintand cu trandafirul pe langa corpul lui. Parea atat de abatut si de ranit incat puteai jura ca era sincer.
- Nu te apropia de mine. Striga Elena luand o vaza de pe toaleta de langa ea si amenintandu-l cu ea.
- Micuto... nu iti voi face rau. Iti promit ! Incerca el sa o convinga, dar Elena nu ceda si arunca cu vaza inspre el, apoi se intoarse inspre usa pentru a o deschide, dar doua maini o impiedica. Erau acum lipiti unul de altul, Elena simtindu-i respiratia fierbinte pe gatul ei dezvelit.
- Sunt nevinovat pana la proba contrarie. ii soptise Damon la ureche, facandu-si loc maini in care avea trandafirul si il ridica la inaltimea ei.
- Da-mi drumul.
Nu a fost nevoie de mai multe cuvinte, caci Damon o eliberase. Aceasta a fugit in celalat capat al camerei, privindu-l.
- Ar trebui sa te asezi, zise acesta. S-au intamplat multe in atatia ani de viata. Elena lua in calcul sfatul lui si se aseza, dar teama ei nu disparu odata cu vorbele lui calde. Nu prea intentiona sa ii asculte povestea, se gandea doar cum sa fuga din camera aceea.
- Eram doar un pusti cand venise o tanara frumoasa in oras. In urma unui incediu, aceasta isi pierduse familia, iar tatal meu a binevoit sa o gazduiasca la noi pentru un timp.
Damon se aseza pe fotoliul din fata toaletei. Isi puse coatele pe genunci si continua :
- Cand m-am intors din armata, eram dornic sa imi vad fratele. Insa cand am ajuns acasa l-am gasit total indragostit de aceasta tanara. Era atat de frumoasa, parea atat de fragila si de neajutorata incat nu puteai sa o refuzi, orice iti cerea. La mine a fost dragoste la prima vedere, ceea ce cred ca a fost si pentru fratele meu. Cu trecerea timpului amandoi eram mult prea indragostiti de ea, incat permiteam sa ne alimenteze sentimentele la amandoi. Dragostea mea pentru ea era atat de mare incat am fost de acord sa ma transforme intr-un vampir ca sa putem trai impreuna o eternitate doar pentru noi. Dar nu m-am gandit niciodata ca in timp ce ma pregatea pe mine pentru tranzactie, aceasta il pregatea si pe fratele meu.
- Planul ei era perfect, cel putin asa credeam atunci. Multi din oras aflasera de existenta vampirilor si planuiau cum sa ii prinda. Katherine a aflat de planurile orasenilor si a grabit toate actiunile. Partea mea de plan era sa o cer in casatorie si in ziua nunti ea isi indeplinea partea ei, sa ma transforme. Toate astea s-au intamplat, dar in ziua nunti cand trebuia sa ma alimentez ca tranzactia sa duca la bun sfarsit, oraseni aflasera de ea, ca era un vampir, planuiau sa o prinda.
Disperarea mea de a o ajuta sa scape m-a scos de sub control, eram in stare sa omor pe oricine se apropia de ea. Insa am esuat. Au prins-o, pe mine si pe fratele meu ne-au impuscat si ne-au abandonat intr-o padure. Cand ne-am trezit, Amily, servitoarea si vrajitoarea lui Katherine ne-a facut inele care sa ne protejeze de soare, insa inca nu eram vampiri, pentru asta trebuia sa ne hranim. Stefan si cu mine am stat ascunsi in acea padure timp de o saptamana. Eu la fel ca si fratele meu, hotaraseram sa nu ne hranim si sa ne lasam prada mortii, asa cum s-a intamplat si cu Katherine. Eram convins ca murise si nu eram dispus sa traiesc fara ea, asa ca decizia era luata, pana Stefan s-a dus pe timp de noapte in vizita la tatal nostru. Nu stiu exact ce s-a intamplat in acea seara, dar Stefan a ajuns sa se hraneasca cu sangele tatalui nostru, iar cand s-a intors era atat de plin de sine, atat de puternic... Imi adusese o fata din oras, o constransese sa nu tipe si sa nu ii fie frica.
- Sa nu ii fie frica ? intreba Elena care era prinsa de povestea vietii lui. Chiar daca nu dorea sa o faca, simtea durerea din vocea lui si o traia ca si cum ar fi a ei.
- Da. A adus fata ca sa ma hranesc cu ea. Continua Damon, care acum isi ridica privirea in directia ei.
- Si ai facut-o.
- La inceput nu vroiam. Incercam sa ii explic lui Stefan ca nu ii ceea ce vreau, dar a fost in zadar. A muscat fata de gat ca sa pot simti mirosul de sange, desi eram tentant sa o fac, ceva din mine refuza, iar cand Stefan a vazut ca tin piept, m-a fortat sa ma hranesc, asa ducand tranzactia la bun sfarsit.
- Imi pare atat de rau, Damon. Zise Elena ridicandu-se si apropiindu-se de el. S-a aplecat in fata lui si l-a luat de maini, uitandu-se in ochii lui. Frica care candva o produsese in ea, acum era egala cu 0.
- Nu s-a terminat aici. Eram plin de resentimente pentru el, nu doar ca imi omorase tatal, ci si pentru ca Katherine il alesese si pe el. Tot ce vroiam era sa fiu cu ea, iar Stefan a avut o parte de vina in capturarea ei. Nu vedeam nici un rost pentru care sa traiesc, asa ca am inceput sa bantui prin oras. Intr-o seara cand treceam pe langa barul din oras, am auzit preotul vorbind cu un barbat. Ii zicea ca vampiri nu sunt morti, ca sunt prinsi intr-o vraja care ii va tine pe veci inchisi intr-un mormant din biserica. Gasisem in sfarsit un motiv pentru care sa traiesc. Am trait jumatate de secol, cautand vrajitoare si un mod de a desface vraja care o tinea pe ea prinsa intre acei pereti. Cand in sfarsit am reusit, Katherine nu era in acel mormant. Aflasem ca a reusit sa scape si ca se bucura de viata, in timp ce eu traiam doar pentru ea. Durerea care am simtit-o nu i-o doresc nici celui mai mare dusman al meu.
- Durerea continua sa te mistuie ?
- Continua, pana ai aparut tu... zise Damon, eliberandu-se din mainile ei. La inceput am crezut ca esti ea, dar mirosul tau contrazicea orice gand al meu.
- Totusi, vedeai in mine o inlocuitoare...
- Vedeam in tine ceea ce esti. replica Damon inainte sa termine Elena ce avea de zis.
- Si anume ?
- O femeie simpla, frumoasa, naiva, cu pofta de viata si de experiente noi. O femeie curajoasa, luptatoare si justa.
- Nu ai avut timp sa ma cunosti indeajuns de bine ca sa spui toate astea de mine, Damon.
- Poate ca nu, ii adevarat. Dar niciodata nu ma insel in caracterizatul oamenilor si crede-ma, tu esti exact cum am zis ca esti. Zambetul si cuvintele lui ii inmuie inima Elenei, iar cand acesta ii inmana trandafirul, Elena simti dorinta sa il i-a in brate, sa ii aline nu doar lui durerea, ci si ei.
- Ce s-a intamplat pana la urma cu Katherine ?
- Nu stiu de unde a aflat de tine. Azi-dimineata, dupa ce am iesit de la dus, aveam un mesaj pe telefon. L-am ignorat un timp, apoi am crezut ca e de la tine, asa ca l-am ascultat...
- Si apoi a aparut din senin ?
- Nu doar ca a aparut din senin, vrea sa isi revendice drepturile... continua Damon
- Drepturile ?
- In calitate de sotie... a mea. Raspunse Damon cu tristete in voce.
Elenei ii trecuse tot felul de ganduri prin cap, in ce consta drepturile lui Katherine si nu a putut face nimic cand simti ca ii se ridica sangele la cap, doar imaginandu-si o scena intre ei.
- Imi pare rau, zise Damon. Chiar ii parea, desi nu intentiona sa ramana alaturi de Katherine nu ii putea cere Elenei sa incerce sa il accepte, stiind toate astea despre el. Nu era corect fata de ea... se gandi Damon.
- Ce mai simti pentru ea ? Elena nici nu auzise scuzele lui Damon, incerca sa puna cap la cap tot ce ii spusese Damon si o interesa doar sa stie ce mai simte el pentru ea.
Intrebarea lui Elena il daduse peste cap pe Damon. Nu stia ce sa ii raspunda din moment ce ea, Katherine, a fost unicul lui motiv pentru a trai. Intr-adevar, avea resentimente fata de ea, dar nu putea nega si faptul ca iubirea care i-a purtat-o era mult prea mare ca sa stie sigur daca s-a dus sau a ramas inca intacta.
- Nu iti pot spune ca nu o mai iubesc...dar nici ca o fac. Pur si simplu nu sunt sigur pe sentimentele mele. Toate astea s-au intamplat intr-o scurta durata de timp. Sunt prea confuz. Termina Damon de zis.
- Ii ok, Damon. Elena ii lua mainile intre ale ei. Ai nevoie de timp. Sunt prea multe si e prea devreme ca sa poti fi sigur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu