Thief Of Hearts Capitolul 10

                                                           Thief Of Hearts 


Capitolul 10 





Eleganta Elenei ii lasa pe Damon fara cuvinte. Rochia visinie cadea perfect cu tenul si formele ei. Iar ea, era pur si simplu divina, dupa judecata lui.

Cand il imbracisa simtise ca lumea toata ii apartine, ca visele lor se intalneau si ca totul incepe si se sfarseste odata cu ea. Ii simtise lipsa inca dinainte de a pleca, dar se consola ca avea sa o viziteze si sa o auda din cand in cand. Gandurile la ea il linisteau, iar el considera ca o prietenie ca a lor ii o binecuvantare, dar acum la revederea ei numai era atat de sigur de prietenia lor. Isi daduse seama ca ii simtise lipsa nu ca prietena, ci ca femeia de care avea el nevoie, iar dorinta de a o saruta il distrugea.

Linistea care se aseza la masa lor, o macina pe Elena si se gandi sa sparga ea gheata din moment ce Damon nu facea altceva decat sa citeasca meniul si sa soarba din paharul lui de vin.

- Mi-a fost dor de tine.

Cand auzi acele cuvinte, singura lui dorinta a fost sa sara pe ea, dar si-a ridicat doar privirea, urmata de cateva cuvinte :

- La fel si mie, micuto.  Elena zambi cand auzi din nou cuvantul micuto. Observase ca cei dragi o alintau asa, incepand cu Gaius.

- Arati foarte bine in seara asta. Zise Damon bucurandu-se ca putea sa isi mijeasca ochii la ea fara sa explice sclipirea din ochii lui la vederea frumusetii ei.

- Pot spune acelasi lucru si despre tine. La fel ca si Damon, Elena nu isi putea lua ochii de la el. Purta un smoching foarte elegant si potrivit momentului. Smochingul era negru si camasa alba, dar culoarea si structura costumului ii veneau pe cusatura.

- Povesteste-mi cum ti-ai ocupat timpul. Zise Elena incantata ca un copil de povesti cu zane si printese.

- Obisnuit. Ratacind din colo in colo, explica Damon. Dar tu, ce imi poti spune de postul la care visai sa ajungi ?

- Sunt aproape. Elena nu vroia sa cante inca victorie. Concura la acel post cu Lara, rivala ei, inca de cand isi incepuse carierea. Amandoua aratandu-si talentul pentru ceea ce faceau cu fiecare ocazie. Experienta care o acumulez de la seful meu, Gaius, ma va pune pe un picior mai stabil, termina ea de explicat.

- Ma bucur sa aud asta. Ma gandesc ca ai nevoie de un caz uluitor pentru a impresiona si a le arata celor potriviti ca tu esti cea aleasa pentru postul dorit de tine, nu ?

- Un caz care sa cantareasca mult pentru cititori si nu numai. Un caz care sa se raspandeasca nu numai usor, ci si pe un termen mai lung de timp. Cu alte cuvinte, un scandal. Explica Elena in timp ce sorbea din paharul ei de vin.

Isi intrasera usor in rolul de prieteni, dezvaluind actiunile fiecaruia dintre ei in ultimul timp, amuzandu-se si intretinandu-se copios.

Cand ospatarul isi facu simtita prezenta cu meniul comandat de acestia, Elena si Damon ii facura loc pe masa indepartand sticla si paharele de vin in asa fel incat sa le poata aseza farfuriile si tacamurile necesare in partea fiecaruia de masa.
Inainte de a incepe sa savureze meniul comandat, Elena ii ura pofta buna si incepu sa isi savureve aperitivul privind adesea in gol, cu mintea in alta parte.

- S-a intamplat ceva, Elena ? O intreba Damon, indepartand-o din lumea viselor unde era ademenita odinioara.

Elena isi scutura gentil capul incat sa nu dea de inteles ca nu fusese atenta la ceea ce spunea. Bineinteles, asta daca spunea ceva, se gandi ea.

- Cateva probleme minore, dar nimic care sa conteze. Elena incerca sa ascunda preocuparea in cazul lui Joshua. De cand se intorsese din Mystic Falls, acesta obisnuia sa o hartuiasca. Primea adesea telefoane, mesaje, flori si nenumarate intalniri private din partea acestuia. Logic ca le refuzase pe toate, dar persistenta lui continua sa o irite si sa o ingrijoreze.

Schimband subiectul Elena il intreba motivul pentru care vizita Gerogia. Banuia ca venise pentru ea, dar nu era atat de sigura in privinta asta.
- Monotonia schimba si cei mai plictisiti oameni. Spuse Damon, nefiind foarte sigur ca motivele ei de ingrijorare erau atat de neinsimnificative pe cum le descria ea. Dar a ales modul intelept si continua sa ii joace jocul.

- Cat ai de cand sa ramai ? Elena se gandea la posibilitatea sa isi i-a si maine o zi libera pe care putea foarte bine sa profite sa ii arate lui Damon cateva locuri de vis din acest oras, asta daca avea sa mai ramana.

- Nu ma asteapta nimeni in Mystic Falls. Replica el, inainte de a lua o gura din bucatele delicioase de fructe de mare, urmata de asemenea si de o gura de vin apetisanta.
Inima Elenei trasari la auzul raspunsului lui. Ii simtise lipsa considerabil si de data asta isi dorea sa simta fiecare clipa petrecuta cu el, ca si cum ar fi ultima. Defapt, putea fi ultima. Nu stia sigur cand avea sa il mai vada, sau daca vor mai tine legatura, odata ce amandoi se vor intoarce la viata lui, in orasul lui.

- Atunci putem petrece o zi frumoasa impreuna, sugera Elena fluturandu-si genele.

Vestea a fost primita calduros din partea lui Damon. Nici nu se asteptase la mai putin din partea ei. Sperase, de cand isi pusese in cap sa o viziteze, sa isi faca putin timp si pentru el. Dorinta ii era implinita inainte ca acesta sa apuce macar sa rosteasca cuvintele.

- Speram la asta, spuse Damon. Dar inainte de toate, ar fi perfect daca mi-ai sugera un hotel, si te rog, sa fie unul cu tot confortul. Isi facuse ochii ca de catelusi ranit, care pentru Elena era ca un unguent.

- Nici nu se pune problema. Ramai la mine. Nu este un apartament mare, dar cel putin am o camera in cazul in care se anunta musafiri... se gandi cum sa spuna, nepoftiti.

- Atunci, cred ca ar trebui sa anunt data viitoare cand mai trec pe aici.

Nu-i venea sa-si creada urechilor. Auzise bine ? " Data viitoare cand mai trec pe aici " ? Bucuroase urechiile de ceea ce aud, se gandi ea.

- Cand vine vorba de un prieten de categoria ta, nu se pune problema, explica Elena incercand sa puna accentul pe cuvantul " prieten ". Desi incerca in tot acest timp sa il priveasca ca un prieten, gandurile ei indiscrete o duceau mult prea departe de ganduri menite pentru un prieten. Nu se putea abtine, era peste puterea ei.
Damon daduse din cap aprobator.

- De Katherine ce mai sti ? Curiozitatea Elenei ii intari interesul lui Damon, acesta ciulindu-si bine urechile si ochii, incercand sa vada fiecare reactie a lui Elena. Nu putea baga mana in foc pentru ceea ce credea el ca simte pentru el, dar putea macar sa acorde un minim de indoiala si sa isi puna instictele viclene in actiune.

 -Nu si-a mai facut aparitia, dupa ultimul incident. Damon dadu cu mana prin aer in semn de nepasare.

Probabil a venit doar sa savureze inca un triumf, si-a atins scopul si a plecat. Termina Damon de zis fara sa isi i-a privirea de pe Elena.

- Un triumf ? Nu cred ca e cazul sa fie numit asa. Zise Elena increzatoare pe creditele ei.

- Sau cel putin ceea ce crede ea. Idiferent de motivul pentru care a venit, si-a atins scopul, astfel ne-am mai fi bucurat o buna perioada de timp de onorabila si incantatoarea ei prezenta.

- Nu o cunosc, dar nici nu incerc sa te contrazic. Continua Elena, luand ultima inghititura din aperitivul de dieta. Nu ca ar fi cazul, dar Elenei ii placea sa manance sanatos si sa duca o viata cat de cat activa, inclusiv si sportul pe care il practica dimineata inainte de a pleca la lucru.

Damon isi savura restul de mancare in liniste, apoi au cerut nota de plata, avand inca planuri pentru acea seara. Dupa parerea lui Damon, aceasta abea incepea.