Thief Of Hearts Capitolul 9n

                                                                Thief Of Hearts 


Capitolul 9



Dupa ce Elena aflase tot trecutul lui Damon, incepuse sa accepte realitatea de dragul lui. Pentru Damon, Elena a fost ca un balsam ce ii ungea ranile inca deschise.
Ii umplea inima de bucurie cand a realizat ca nu se inselase deloc in privinta lui Elena si se simtea norocos ca poate beneficia de prietenia si de increderea ei. Inainte de a pleca, Elena ii promisese ca vor tine legatura si ca secretul lui ii in siguranta cu ea.

Trecuse o luna de cand Elena a plecat si numai stia nimic de ea. Ii simtea lipsa cum nici el nu crezuse vriodata ca i-o va simti. In timpul ce l-au petrecut impreuna facusera ogramada de poze, iar acum doar ele ii alinau durerea care il apasa de ani de zile. Nu era o durere pricinuita de Katherine, era o durere pentru tot raul facut in acesti ani...iar alaturi de Elena, reusi sa nu se mai gandeasca si sa puna pret pe fiecare clipa de viata.

- Trrr, Trrr

- Alo.

- Domnisoara Gilbert, a sosit un pachet pentru dumneavoastra. Zise secretara Elenei.

- Ce fel de pachet ? Intreba Elena

- Baiatul care l-a adus a zis ca nu stie despre ce este vorba, dar ca trebuie sa il inmaneze personal. Termina aceasta de zis.

- Pofteste-l inauntru, te rog.

- Sigur, domisoara Gilbert. Apoi inchise.

- Cioc, Cioc.

- Intra. Zise Elena.

- Buna ziua. Pachetul acesta este pentru dumneavoastra. Zise baiatul si ii intinse pachetul.
Elena il lua si se uita la el, cautand expeditorul, dar nimic. Curioasa, a inceput sa despacheteze folia in care era invelit si apoi deschise cutia. Era un telefon, cu o cartela deasupra telefonului si un biletel pe care scria :

- " Ma gandeam ca poate nu ai, astfel nu imi explic de ce nu ai sunat. Restaurantul chinezesc din centru, ora 8. Sa nu intarzi " Semnat : Damon.

Dupa ce citise biletul, ii facu baiatului semn ca poate pleca, dar nu inainte de ai da bacsis pentru deranj. A recitit acel bilet de nenumarate ori si simtea cum inima statea sa ii sara din piept de fiecare data cand recitea acele doua randuri. Nu erau mare lucru, dar pentru ea insemna mult. Si-a anulat toate interviurile care le avea pe acea zi, fara sa o intereseze ca a doua zi avea sa lucreze dublul.

Ridica receptorul telefonului si apasa pe butonul care suna la secretara ei. In timp ce acesta suna, ea se gandea ce scuza sa ii scormoneasca lui Gaius ca sa poata pleca mai repede.

- Da, domnisoara Gilbert.

- Fa-mi te rog legatura cu Gaius.

- Imediat. Dupa cateva secunde de gandire, tacerea a fost intrerupta de vocea dura a lui Gaius.

- Da, Elena.

- Gaius... Scuza-ma ca te deranjez.

- Nu face nimic, micuto. Zimi ce ai de zis ca trebuie sa plec la un interviu. zise acesta.

- Vreau liber restul zilei, Gaius.

- Scuza-ma... Vorbesc cumva cu Elena Gilbert ?

- Gaius, lasa glumele. Chiar am nevoie de liber.

- Pot sa stiu de ce ?

- Mai ti minte ca ti-am povestit de matusa Patry.

- Da.

- Vreau sa trec azi pe la ea...Elena isi pierdu cuvintele, amintindu-si ca nu ii frumos sa minti, mai ales in legatura cu sanatatea singurei ei rude ramasa in viata.
- Ok, Elena. Ai liber !


Cand auzi acele cuvinte, Elena multumi cerului ca numai era nevoita sa minta, desi avea de gand sa ii spuna lui Gaius motivul pentru care vroia azi liber,insa gandi ca nu era inca momentul.


- Multumesc, Gaius.

- Profita de el. Se auzi rasul lui Gaius la celalat capat al telefonului. Cand Elena vru sa il intrebe la ce bate aluzie, acesta inchise telefonul, lasand-o pe aceasta cu vorba neterminata. Gestul o enerva pe Elena, dar din partea lui Gaius nu te puteai astepta la altceva, era de inteles.

Elena se uita la ceas inainte de a parasi biroul. Era ora 4:44 am. Numai avea mult timp la dispozitie si nu stia sigur daca are o rochie potrivita pentru un restaurant. Ajunsa in parcare, isi scoase din geanta chieile de la masina, apasand pe butonul de dezactivare. Masina a scos un sunet, apoi a urcat la volan. Isi daduse drumul la aerul conditionat si aprinse radioul. Adora sa asculte stiri in timp ce conducea.

Era in fata apartamentului ei, cand isi cauta telefonul. Probabil il uitase in masina, se gandi ea. S-a intors dupa
telefon, cand auzi un zgomot care i-a atras atentia. Isi intoarse privirea in directia de unde s-a auzit zgomotul si avea vaga senzatie ca acesta venea din partea geamurilor de la apartamentul ei. A alergat pana la usa apartamentului, isi scoase agitata cheile din geanta si cand deschise perderele ferestrelor fluturau. Cerceta sufrageria, dar nu gasi nimic. A incercat sa isi inlature gandurile, gandindu-se ca nimeni si nimic nu avea sa ii strice aceasta seara. Doar gandul ca avea sa il revada, ii facea inima sa bubuie.

A intrat in camera ei, aruncandu-si tricoul de pe ea, urmat de sutien, pantofi si pantaloni. Apoi a intrat in baie.

Dupa 3 ore 

Damon isi masa mainile transpirate de emotie. Lucru care il enerva, desi ii era dor sa se simta uman, erau anumite detali care chiar nu vroia sa le simta. Dar dupa ce cunoscuse bunatatea Elenei, isi lasa partea umana sa puna stapanire pe el, impiedicandu-l sa se mai hraneasca cu sange direct de la sursa. Acum prefera sangele rece, chiar daca il degusta, era mai bine sa poti dormi cu constinta impacata.

- Domnule va aduc ceva ? Intreba ospatarul.

- O sticla de vin, te rog.

- Ce marca preferati ?

Damon incerca sa isi aminteasca un vin bun, dar materiile lui in cunostinta bauturilor se limita doar la Whisky.

- Cel mai bun, zise Damon.

- Alb sau rosu ?

Primul gand a fost sa zica alb, dar datorita ocaziei cadea mult mai bine un vin rosu.

- Rosu, te rog. Ospatarul facu un gest asemanator cu o plecaciune si se retrase, lasandu-l pe Damon mai nerabdator ca niciodata. Se uita la ceas, era 19:55 am. Era atat de agitat incat ii venea sa se plimbe dintr-un colt in altul al restaurantului, dar numai fu nevoie de asta caci isi ridica privirea sa vada peste multime, iar ea era acolo, discutand cu portarul. Acesta a condus-o pe Elena la masa lui Damon.

Privirea lui Damon era tintuita pe ea, nemai vrand sa si-o ia, dar aceasta cand il vazuse primul ei gest a fost sa il i-a in brate si asa a facut imediat dupa ce Damon s-a ridicat de pe scaun.

- Ma bucur atat de mult ca ai venit. Zise Elena in timp ce il tinea inca in brate.