sâmbătă, 28 iulie 2012

Thief Of Hearts Capitolul 13


Capitolul 13

Dupa ce au iesit de la dus, Elena se indrepta direct spre sifonier de unde isi alesese o rochita care nu a mai purtat-o niciodata, cu toate ca si-o cumparase cu cateva luni in urma, nu gasise nici o ocazie ca sa o poarte. Insa azi, avea in sfarsit sa o poarte.
Purta o rochie neagra, fara bretele si creponata in jos.
Ziua era insorita si anunta stari energice. In acea zi totul parea sa fie in favoarea lor, pana si Gaius intelesese motivul pentru care Elena lipsea si in ziua aceea de la lucru.
Entuziasmul si fericirea Elenei era contagioasa, dandu-i si lui Damon o doza din toate motivele de care se bucura ea.
Dupa ce au colindat majoritatea locurilor frumoase din Georgia, se facu seara. Erau epuizati, insa bucuria de a petrece cat mai mult timp impreuna fu de ajuns ca ei sa isi continue seara. Au mers la cinema, unde se difuza un nou episod din Twilight, un episod in care Damon nu facea altceva decat sa contazica modul vampiric pe care il foloseau regizori, negand pana in cel mai mic detaliu ce tinea de vampiri.
Dupa terminarea filmului, Elenei ii venise o idee destul de nebuna pentru monotonia ei. Din senin ii venise cheful de a dansa, de a asculta muzica la maxim si de a isi petrece inca o seara desfranata, cuvantul folosit de Damon dupa intamplarea de la bar cand se cunoscuse.
- O idee plauzibila. Declara Damon.
- Imi schimbi pana si modul de a trai. Zise Elena lingusindu-se pe langa el.
Distractia era in toi, iar cei doi nu facusera altceva decat sa isi comande de baut si sa danseze pe fiecare melodie posibila. Ca era pe gustul lor sau ca stiau sa danseze pe ea sau nu, in momentul acela nu conta deloc. S-au lasat dusi de val pana dimineata cand Elena deja dadea semne ca se imbatase. Era atat de beata incat nu doar ca arata mult mai dragut, era atat de simpatica, de distracitva si de amuzanta incat primul gand ce ii trecu lui Damon prin cap, fu : Sa ii puna bautura si in apa.
In timp ce continua sa conduca spre apartamentul lui Elena, aceasta adormi bustean pe scaunul pasagerului din dreapta. De cate ori o privise, simtea cum inima o lua la galop, cum peste noapte, intreaga lui lume se schimbase in cel mai bun mod posibil.
A carat-o in brate pana in dormitor, unde o schimba de rochita si o lasa se odihneasca pana cauta el ceva de baut, pentru ca apa nu se cuvinea sa bea dupa ce consuma alcool. Efectul ii devastator, se gandi el.
- Credeam ca o doza de adevar o va indeparta de tine. Vocea care rasuna acum in incaperea pe care el o credea goala, ii trimise fiori pe sirea spinari. Mirosul ii fu cunoscut si nu era nevoie sa se intoarca ca sa detecteze persoana.
- Iar eu credeam ca ai disparut pentru totdeauna. Replica Damon, simtind ca tot corpul ii tremura de nervi.
- M-am saturat de jocul asta, Damon. Zise ea.
- Joc ? Credeam ca iti place sa te joci.
- Daca nu vei pune capat acestei romante, ea.. va muri, Damon. Ochii ei trada gelozia si invidia.
- Sau vei muri tu. Nu apucase sa isi termine propozitia ca era deja in gatul ei, atarnand-o de perete.
Katherine era mult mai batrana si mai puternica decat el si fu nevoie doar de o manevra, care ea o adora, ca sa se elibereze din stransoarea lui. Il lovi cu genunchiul in testicule si ii prinse bratul la spate in timp ce rupea piciorul de la masuta care tinea telefonul si il infripse aproape de inima.
- Data viitoare nu voi rata, iti garantez. Nu ma cauta ca ma vei gasi. Se ridica triumfatoare si privi in urma inainte sa dispara ca prin minune.
Zgomotele produse de lupta lor, o trezise pe Elena, desi puteai jura ca nici daca o mutai cu tot cu pat nu avea sa se trezeasca pana a doua zi, cu o mahmureala pe cinste.
- Damon... pasi ei erau inceti si clatinati. Incerca sa mearga sprijinandu-se de tot ce apuca. SImtea cum intreaga camera se invartea cu ea, dar nu renunta si inainta pana in sufragerie unde il vazu pe Damon cazut la pamant cu tapusa in inima.
Socul pe care il primise era ca unul electric. Inima statea sa ii cedeze, simtea cum sangele ii se scurge si statea sa lesine. Fu nevoie de un efort enorm din partea ei ca sa ajunga cat de repede poate unde era Damon.
- Damon, te rog raspunde-mi... Striga Elena cu lacrimi in ochii. Se uita disperata la chipul celui iubit si la lemnul care era in pieptul lui. Nu stia sigur daca era o decizie buna sa il scoata, dar totusi o facuse, rugandu-se ca acesta sa supravietuiasca.
Damon dadea semne ca isi revine, iar Elena se mai calma. Cand in sfarsit isi deschisese ochii si reusi sa o priveasca nu putu decat sa zica numele lui Katherine. Numele pronuntat de el o baga pe Elena in ceata, dar nu bagase de seama si il intreba :
- Zimi te rog ce trebuie sa fac ca sa iti revi ? Esti vampir, continua Elena, nu ar trebui sa fi vindecat deja ?
- Pentru asta ii nevoie de alimentatie, zise Damon cu dinti inclestati de durere.
In timp ce Elena se gandea de unde sa faca rost de sange, acesta isi pieduse din nou cunostinta, iar primul gest care il facu Elena a fost sa ii puna incheietura ei la gura, rugandu-l sa bea.
Nu i-a fost usor sa il convinga, tiinand cont ca fusese si inconstient, dar pana la urma ceda in fata dureri si lua sangele Elenei atat cat sa ii vindece rana si sa ii amortizeze durerea.

- Ce s-a intamplat ? Betia Elenei disparuse datorita socului care il avuse cand il vazu pe Damon aproape mort.
- Katherine s-a intamplat. Zise el, nervos.
Elena isi daduse ochii peste cap si intelesese acum de ce a pomenit-o pe Katherine in momentele de agonie.
Damon ii lua mainile Elenei intre ale lui si o forta sa il privieasca.
- Iti jur ca nimeni si nimic nu iti va face rau, isi lasa privirea in pamant si continua, nu atata timp cat eu traiesc.
- Ce a vrut ? Elena simtea cum sangele ii clocotea de furie. Intelesese ca era ceva grav, daca Damon se gandea sa o apere cu pretul vietii lui.
- Ca noi doi sa punem punct. Aproape ca isi forta gura sa scoata acele cuvinte.
- Poftim ? Sari Elena ca arsa. Cine se crede ? Cum isi permite ? Tipetele ei se auzeau acum in tot apartamentul.
- Elena, asculta-ma. Se asezara amandoi si Elena continua sa il priveasca in timp ce acesta se gandea la ce avea sa ii spuna.

Un comentariu: