Thief Of Hearts Capitolul 15

Capitolul 15

- Ce vrei de la mine ? Arata-teee, striga Elena cu toata forta care i-a mai ramas, insa ca de fiecare data nici un raspuns. Nici o aparitie, nimic.

Era tinuta prizionera intr-o incapere ce semana foarte mult cu un cinematograf, desi nu putea sa bage mana in foc, asemanarea coincidea foarte bine.

- Katherineeeee, inca o incercare, inca un raspuns tacut. Legatura nodului de la stransoarea mainiilor era mult prea bine legata si oricat de multe eforturi facu aceasta sa le dezlege, fu in zadar.

Auzi un zgomot din afara sali in care era ea si incepu sa tipe, sperand ca era vriun ingrijitor sau oricine, nu conta. Incepuse sa isi piarda speranta, lasandu-se pe spate se decise sa astepte pana acel cineva isi va face prezenta.

Monitorul imens care o facuse pe Elena sa creada ca sala ii de cinematograf, acum se apinsese, difuzand un filmulet ce acapara intreaga atentie a Elenei.

Filmul continea parti intime ale ei cu Damon, detali peste detali, iar Elena nu stia ce sa creada. Ii arata oare katherine ca din cauza asta ii aici ? Atat de imbecila poate fi ? Se gandi Elena. Insa filmuletul ascundea cateva partii care nu avea de-a face cu ei, sau cel putin nu cu ea. Imagini cu Katherine si Damon, razand fericiti si sarutandu-se ? Elenei ii dadu instanataneu lacrimile, dar apoi se gandi ca ar putea fi pe vremea cand ei doi erau impreuna, dar ii imposibil... Katherine a disparut cu foarte mult timp in urma si chiar Damon i-a zis ca nu o mai vazuse decat cand si-a facut aparitia in apartamentul lui, iar acestea filmare parea a fi recenta.

- Ce vrei sa imi spui prin toate astea ? Striga Elena acum nervoasa.

Urmara conversatii intre Damon si Katherine, care ii rupse inima Elenei in doua. Conversati in care Damon ii povestea lui Katherine cum era la pat, cum o prosteste ca o iubeste si nu numai... Inima Elenei nu era ranita... moarta cred ca ar fi cuvantul potrivit.

Traise intr-o minciuna...Visase la ceva ce nu era cu adevarat al ei... Ii spunea ca il iubeste, iar el probabil radea de ea. Lacrimile curgeau siroaie, simtea cum isi pierdea cu firea, apoi lesina, filmul continuand sa ruleze.

................................................................................................................................................

- Unde ii, tarfa nenorocita ? Damon se napusti asupra ei infigandu-i o tepusa aproape de inima, exact cum facuse ea, insa el pusese si putin piper ca sa dea umpic de gust. Folosise verbina, o floare frumos mirositoare, insa daunatoare pentru vampiri.

- Nu stiu despre ce vorbesti, explica Katherine, scuipand sange.

- Elena, cum iti spuna ? Ii infingea tepuse peste tepuse pana aceasta ceda.

- A plecat.. reusi sa spuna.

- Cum adica a plecat ? Fu Damon confuz

- Scoate-mi te rog tepusa si iti voi spune. Damon nu a stat pe ganduri si ii scoase tepusa, aratand tot interesul pentru ceea ce avea sa ii spuna.

- Mi-a zis ca daca o vei cauta, sa te duci la apartamentul ei. Katherine facea eforturi mari sa vorbeasca, caci cu fiecare vorba scoasa scuipa sange, de multe ori inecandu-se.

Damon se uita la Bonnie si la Filip cerandu-le parerea cu privirea.

- Merita sa incercam, spuse Bonnie.

- Sunt de acord cu ea, insa tarfa vine cu noi sa nu o mai pierdem din vizor. Replica Filip.

- Asa sa fie atunci.

Se ridica de jos, apucand-o pe Katherine de brat, brutalizand-o si maltratand-o tot drumul pana la apartamentul Elenei.

- Asteptati aici, ordona Damon.

Isi folosi viteza vampirica si intra direct pe geam, cauta in dormitoare, in bucatarie, baie nimic. Ajunse in sufragerie si tot ce gasi a fost un bilet care il lasase Elena la vedere.

" I-ati tarfa si lasati-ma in pace. Nu incerca sa ma cauti, caci voi fi de negasit "  Semnat : Elena Gilbert.

Damon nu stia ce sa creada, de ce ii lasase Elena un astfel de bilet ? De ce a plecat fara sa vorbeasca cu el ? Ce se intamplase ? Erau atatea intrebari la care doar ea putea raspundea sau...

- Katherineee, se auzi vocea lui Damon inca de afara. Filip si Bonnie isi intoarse privirea si il vazu pe Damon prin geamurile fumuri ale masini, venind furios si scotand flacari pe narii.

Acesta deschise cu brutalitate usa de la masina si o tarase pe Katherine afara ca un caine fara stapan.

- Ce i-ai zis ? Ce i-ai facut ? Intrebarile lui Damon nu se mai sfarseau, dar tot ce primi ca raspuns a fost un " Nu stiu nimic "

- Tot ce stiu, ti-am zis. Continua ea

Damon se prabusi aproape de ea, simtind ca numai are putere. Se sprijini in maini si incepu sa dea cu pumni in beton pana pielea mainii se despica si lasa siroaie de sange sa curga.

Filip cobori din masina, il ridica pe Damon si il baga in masina. Bonnie privea panicata toata scena, apoi auzi un ordin din partea lui Filip sa intre in masina. Zis si facut. Katherine ramase acolo, trantita pe betonul caldut cu un zambet de triumf.

- Ti-am zis sa o lasi. Zise ea privind masina indepartandu-se.

Masina lui Damon alerga ca un jaguar pe soseaua asfaltata cu Filip ca sofer, Bonnie ca pasager de dreapta si Damon in spatele banchetei coplesit de durere. Nu indrazni nici unul dintre ei sa se intoarca sau sa ii se adreseze. Drumul pana la pensiune a fost lung si tacut.

Dupa 1 an

Damon isi petrecuse ultimul an retras de lume, regasindu-se prin desene si graffiti. Un hobby care il avusese de cand era mic. Filip plecase nu dupa mult timp dupa ce se intamplase faza cu Elena, insa Bonnie il vizita pe Damon frecvent, aducandu-i vesti minore despre Elena. Era singurul motiv pentru care Damon o asculta si o lasa sa vina in vizita, cu timpul imprietenindu-se.

- Damon...striga Bonnie din sufrageria pensiuni.

- Aici, sus. Ii raspunse Damon.

Bonnie urca scarile aproape fugind, iar cand a ajuns in camera lui Damon, gafaia. Damon era acolo, pe scaunul unde il vedea mereu, cu placa de lemn ca si catedra in fata lui si cu un tablou care semna perfect cu chipul Elenei.

- Ce ai patit ? Se intoarse Damon spre ea, vazand ca respira greu si nu isi gasea cuvintele.

- Ti-am...adus ceva...si s-ar putea...sa fie destul de gros..lua o gura de aer si continua, de data aceasta.

Damon se ridica de pe scaun si inainta spre ea, invitand-o sa coboare in sufragerie, unde se primesc de fapt musafiri.

- Spune.

- Am gasit-o. Zise Bonnie dintr-o rasuflare.

- Pe Elena ? Chipul acestuia incepuse sa prinda viata.

- Ii in Spania. La o ruda indepartata, cred ca sunt verisoare de gradul doi. Continua Bonnie.

Inima lui Damon incepuse din nou sa bata, sa prinda nu numai viata, ci si culoare. In sfarsit avea sa afle cauza pentru care il parasise.

- Multumesc Bonnie. Fericirea care o simtea il facuse atat de stangaci incat o prinse pe Bonnie in brate si ii lasa un sarut pe frunte, multumindu-i ei cat si cerului pentru vestiile aduse.

- Iau urmatorul avion. Spuse Damon. Stii cumva adresa sau orasul ?

- Madrid, iar adresa o am chiar aici, se cauta prin buzunare si scoase o bucata de hartie care continea adresa Elenei.

- Esti cea mai tare, Bonnie. Apoi pleca sus in camera lui. Avea bagaje de facut. Bonnie urca si ea si il privea in timp ce zburda din colt in colt, aruncand haine in stanga si in dreapta.

- Cred ca ar fi mai prudent daca as veni cu tine. Spuse Bonnie in timp ce Damon aproape ca zbura prin incapere.

- Nu ai timp de facut bagaje, Bonnie.

- Voi suna la agentie sa intreb de urmatorul zbor catre Madrid. Dupa cele spuse, Bonnie cobori in sufragerie unde incepuse sa dea telefoane. Sunase la agentia, unde ii se confirma ca zborul pleaca in patru ore si ca ii necesara venirea pasagerilor cu doua ore inainte de decolare. Dupa ce inchise, formase numarul de acasa, prin care o anunta pe bunica ei ca avea sa plece intr-o calatorie si nu stia cat anume avea sa stea, insa sa nu isi faca griji, caci va fi bine.

- Zborul nostru pleaca in patru ore, Damon.

- Perfect ! Exclama Damon, continuand sa isi faca bagajul. Cat despre garderoba ta, Bonnie, isi indrepta privirea spre ea, iti voi cumpara eu toate cele necesare.

- Multumesc. Te voi astepta jos, imi voi prepara o cafea. Spuse Bonnie apoi pleca.

- Voi cobori si eu imediat.