Thief Of Hearts Capitolul 14

Capitolul 14

Nu isi mai aducea aminte cand fusese ultima oara cand il vazuse pe Damon. Se impacase greu cu gandul ca trebuie sa stea separati, sa vorbeasca pe ascuns si sa se vada odata pe saptamana. El fiind in Mystic Falls si ea in Georgia.

Elena era la birou incercand sa puna cap la cap informatiile despre un caz care dupa parerea lui Gaius ii sansa ei sa ajunga la Nine Live. Isi dorea acel post de cand ajunsese cea mai buna, iar acum se temea ca il va pierde. Nu reusea nici cum sa se concentreze la munca ei, gandurile o bantuiau si grijile o macinau. Nu mai avusese o clipa linistita din seara cand ii vizitase Katherine.

- Blestemata sa fii.

- Imi cer scuze, deranjez ? Cand auzi vocea secretarei ei isi dadu seama ca daduse glas gandurilor.

- Nu Irina, intra. Eu imi cer scuze. Zise Elena jenata de situatie.

In timp ce Irina gasea un loc pentru aranjamentul de flori, Elena isi puse capul pe birou declarandu-se epuizata.

-  Ar trebui sa iti iei liber. Zilele astea ai muncit dublu, iar acesta este rezultatul.

Elena asculta sfatul Irinei, gandindu-se ca ii bine sa pastreze aparentele. Cand isi ridica capul, Irina era in fata biroului cu un bilet in mana.

- Pentru tine.

- Ce este ?

- Biletul din aranjamentul de trandafiri. Explica Irina aratand cu degetul in spre buchetul imens de trandafiri.

Elena isi fixa privirea in directia buchetului si nu ii veni sa creada ca un asemenea buchet, unul de marimea aceluia trecuse neobservat, sau nu fu ea prea atenta. Intinse mana dupa bilet si il deschise, afisandu-si cel mai frumos zambet, gandindu-se ca era de la Damon

" Te astept acasa. Te iubesc. D "

Si chiar de la Damon era.

- Cred ca iti voi asculta sfatul Irina si imi voi lua liber restul zilei. Incerca sa isi ascunda entuziasmul si zambetul care tanjea sa se arate.

- Ma bucur ca esti practica, ii facu Irina cu ochiul inainte de a iesi. Era femeie, ce Dumnezeu ? Chiar nu trebuia sa ghicesti motivul pentru care Elena decise sa plece acasa.

Elena nu a stat pe ganduri de doua ori ca isi si lua geanta si telefonul mobil de pe birou si iesise din cladire alergand.

Ultima oara cand a vorbit cu Damon ii spusese ca in curand vor fi din nou impreuna si ca nenorocita de Katherine nu va mai trai ca sa vada asta. Era pe urmele ei de ceva timp, dar aproape de fiecare data fara noroc. Probabil ca o gasise si totul s-a terminat, se gandi Elena in timp ce conducea cu viteza in spre apartamentul ei.

Cand incerca sa bage cheile in iala de la usa, acestea ii cazu. Se apleca sa le ridice cu mainile tremurande de emotie si la fel deschise si usa.

Sufrageria era goala, ceea ce ii trimise Elenei fiori pe sirea spinari. Il striga, dar nu raspunse nimeni. Elena scoase biletul din geanta si il reciti, gandindu-se ca omise ceva din acesta, dar nu fusese asa. Continutul biletului nu se schimbase, era identic cum si-l amintea.

Isi lasase geanta si cheile pe sofaua din sufragerie si se duse spre dormitor, probabil adormise si nu o auzise cand a intrat.

................................................................................................................................................

Trr, Trrr

Telefonul continua sa sune, dar nu raspundea nimeni. Damon incepuse sa se alarmeze, incercase de mai bine de trei ori sa o sune pe Elena, dar fara nici un rezultat.

Vroia doar sa ii spuna ca maine avea sa vina sa o vada, ii era atat de dor de ea....

- Ce ai gasit ? O voce ii intrerupse gandurile lui Damon care privea absent pe fereastra.

- Nu mare lucru, doar o mica vrajitoare care refuza sa comunice, explica Damon fara sa isi schimbe pozitia. Dar tu ?

- Cred ca am avut umpic mai mult noroc decat tine. Flutura plicul din mana, reusind astfel sa ii atraga atentia lui Damon.

Cand acesta il vazu, se repezi si practic il smulse din mana.

- O adresa, explica acesta.

- Esti o minune Filip.

- Ma bucur ca ti-am acaparat atentia. Damon avea obiceiul sa isi aleaga prieteni dupa asemanarea sa. Nu trebuie sa ne referim tocmai la infatisare, nu ? Filip era un vampir in varsta de 150 de ani, il cunoscuse pe Damon pe vremea cand inca cauta informatii despre Katherine, ca acesta data de altfel, iar acesta se pricepea de minune in a cauta astfel de informatii. Corpul acestuia era masiv, parul castaniu si ochii de un verde combinat cu culoarea scoartei de copac. O combinatie destul de draguta, incat sa ii ofere avantajul de a seduce fara probleme orice femeie, lund cate putin din sarmul lui Damon.

- Sa mergem, zise Damon dupa ce citi continutul plicului.

Cand au ajuns la adresa corespunzatoare, acestia nu gasira decat o batranica care abea se mai misca.

- La naiba. Striga Damon dupa ce batranica inchise usa.

Aceasta le spusese ce isi aducea aminte, avea unele momente in care uita cine era, dar era mai mult ca evident ca aceasta fusese constransa, judecand dupa urmele de dinti de pe gatul ei.

- Ne-am intors de unde am plecat, zise Filip, in timp ce Damon injura printre dinti.

- O avem pe vrajitoare....

- Cum adica o avem ? Incerca Filip sa inteleaga.

- Sa mergem la pensiune... Ii in pivnita de doua zile. Termina Damon de zis si porni spre masina cu Filip dupa el.

Filip adora momentele petrecute cu Damon. Facea ce facea si mereu era actiune unde era el, iar acest lucru il motiva pe Filip sa il ajute, pe langa faptul ca erau prieteni.

Ajunsi la pensiune, acestia coborara scariile care duceau in pivnita unde era tinuta micuta vrajitoare.

- Cum o vei face sa vorbeasca, din moment ce nici macar numele ei nu ti-l spune. Fu curios Filip.

- De asta va depinde viata ei. Ori vorbeste, ori moare. Din doua, una va alege sigur. Spuse Damon.

Filip doar il aproba.

- Sa vedem... Cum ziceai ca te cheama ? Damon acum era in fata usi care il despartea de vrajitoare, privind printre gratiile acesteia.

Drept raspuns : Nimic.

Damon deschise usa furios ca nu spunea nimic si se repezi la ea luand-o de gat, apoi ii spuse :

- Vorbesti sau mori ? Ce alegi ?

- In locul tau mi-as face griji pentru iubita ta, decat pentru mine.

Cand auzi acele cuvinte, o obliga sa ii spuna la ce naiba se refera. Daca vorbea cu Elena putea sta linistit, dar avand in vedere ca aceasta nu a raspuns la telefon isi facea griji.

- Da-mi drumul si te voi duce la ea.

- Te-ai gandit ca asa o sa ma duci de nas, nu ? Desi avea vaga banuiala ca aceasta se folosea de vechiul truc, totusi nu isi permitea sa puna chiar toate cuvintele ei la indoiala.

- Elena Gilbert ii o veche prietena de familie si nu voi incerca sa te pacalesc. Explica aceasta.

- Cum te numesti ? Fu Damon curios inainte sa o i-a pe sus.

- Bonnie Bennet.

- Bonnie, deci. Ai face bine sa nu incerci sa ma pacalesti. Cand Damon o lua pe sus, Filip se amuza de scena aceea.

- Zimi ce stii. Continua Damon, mergand cu ea pe umarul lui.

- Da-mi drumul. Tipa Bonnie.

Damon se apleca si o lasa pe picioarele ei.

- Stiu doar ca Katherine stie de aranjamentul vostru.

- Ce aranjament ?

- Faptul ca nu v-ati despartit si ca a-ti continuat sa va vedeti. Lucru care o infuriase si urma sa o i-a pe Elena. Nu stiu daca a reusit, caci tu m-ai rapit si mai bagat in locul acela odios. Bonnie era deja isterica, dar Damon nu o baga in sema, gandindu-se ce sanse avea Katherine sa o i-a pe Elena.

Cand Damon fu pregatit sa plece, Bonnie si Filip s-au oferit sa ajute, asa luandu-i pe amandoi cu el. Nu avea incredere in Bonnie, dar nici nu pierdea nimic daca o lua.

- Explica-mi cum Elena ii o veche prietena de familie ? O intreba Damon pe Bonnie.

- Mamele noaste au facut liceul impreuna. Erau cele mai bune prietene, zise Bonnie cu tristete, motiv suficient sa nu permit nimanui sa se atinga de Elena, continua Bonnie acum nervoasa si trista, gandindu-se ca mama ei a murit cu numele prietenei ei pe buze.

- Vrei sa incepi cu inceputul ? O privi Damon prin oglinda care batea spre bancheta din spatele masini.

- Povestea mamei Elenei se repeta... A fost indragostita de un vamipr. O fanatica nebuna, fascinata de Danimir, asa il chema pe barbatul de care s-a indragostit mama Elenei, a incercat de nenumarate ori sa o omoare pe aceasta. Mama mea, fiind cea mai buna prietena a ei si vrajitoare, avea puterea de a omori pe nemernica, dar a ales familia si a lasat-o pe Maria singura in toata povestea asta. Rezultatul a fost moartea ambilor parinti ai lui Elena.

- Stai umpic... Vrei sa spui ca mama Elenei s-a indragostit de acest Danimir, dupa ce a avut-o pe Elena ?

- Da. Raspunse Bonnie.

- Interesanta poveste. Exclama Damon.

- Mamei mele, continua Bonnie cu durere in glas, i-a parut rau pana in ultima clipa ca nu o ajutase. A murit cu numele ei pe buze, rasufla adanc caci lacrimile amenintau sa isi faca simtita prezenta. Asemanarea dintre Elena si Katherine, m-a bagat in ceata. Am tinut legatura cu ea crezand ca ea este Elena Gilbert. Nemernica, injura Bonnie ca pentru ea.

- Fi fara grija. Cand voi pune mana pe ea, crede-ma, isi intoarse privirea spre ea, nu va ramane nici o particica care sa se asemene cu Elena.