Thief Of Hearts Capitolul 16

Capitolul 16

- Irina ? Elena ii recunoscuse vocea fostei ei secretare.

- Domnisoara Gilbert ?

- Pentru tine, Elena.

- Ce mai faceti ? Vocea Irinei trada bucuria si fericirea de a o auzi.

- Sunt bine Irina, multumesc. As dori sa vorbesc cu Gaius.

- Aaa, da, sigur. Imediat.

- Astept, spuse Elena. Ii era atat de dor de Gaius, de povestile lui...

- Micuto, tu esti ? Se auzi vocea groasa a lui Gaius.

- Nu te-ai lasat de fumat, Gaius ? Intreba Elena cand ii auzi vocea aspra si groasa din cauza tutunul de tigara.

- Nu sunt inca cu piciorul in groapa si plamani ameninta sa mai reziste. Vocea lui Gaius se transforma in ras.

- Acelasi Gaius.

- Iar tu, ai ramas aceasi Elena ?

- Pe cat se poate. Vocea Elenei parea acum mai inceata.

- Cand te intorci micuto ? Tuturor ne este dor de tine.

- Planuiesc un concediu, zise Elena, probabil voi ajunge la Gerogia luna viitoare.

- Bucuroase urechiile de vestiile care le aduci. Apropo... zise Gaius, apoi tacu. Nu se simtea inca sigur pe sine daca era cuvenit sa vorbeasca sau nu.

- Da, Gaius ? Auzi vocea Elenei la celalat capat al firului, dar...

- A venit un tanar de cateva ori. Te cauta, continua Gaius.

- Ce tanar ? Elena banuia ca era vorba de Damon, dar nu era sigura, putea fi Joshua, desi incetase intr-un mod miraculos sa o hartuiasca. Tot ce este posibil, se gandi Elena.

- Damon Salvatore zicea ca se numeste. Parea destul de afectat de plecare ta. Nu i-ai spus ca pleci ? Vru Gaius sa afle

- I-am lasat un bilet.

- Nu parea ca se multumeste cu atat, Elena. Te-a cautat luni intregi impreuna cu o tanara domnisoara draguta, nemernica.

- Gaius, lasa prostiile. Esti insurat ! Incerca ea sa para autoritara, dar stia ca aventurile lui Gaius avea sa se sfarseasca cand va fi cu un picior in groapa, cum zice el, sau de tot. Doar gandul o infiora pe Elena, mereu considerandu-l ca un tata.

- Cum arata acea tanara domnisoara draguta ? Il imitase, desi stie cat de mult uraste Gaius sa o faca.

- Nu iti ajunge nici la degetul mic.

- E bine de stiut. Daca aceasta era concluzia lui Gaius, inseamna ca nu era vorba de Katherine, se gandi ea. Cine ar putea fi ?

- Altceva micuto ? Un pretendent ceva ? Gaius isi ridica strancenele asteptand un raspuns din partea Elenei.

- Tot ce se poate.

- Mereu conservatoare. Urasc modul in care iti protejezi viata personala. Aproape ca tipa la telefon.

- Ma stii doar. Rase Elena.

................................................................................................................................................

Zborul lui Damon si Bonnie, a fost destul de incomod si plin de emotii, avionul avand cateva turbulente in zbor care lui Bonnie ii provocase o criza de isterie.

La verificatul de bagaje s-a produs o mica cofuzie, unde Damon isi pierduse una dintre pretioasele sale bagaje. Se plimba din colt in colt, scotand parca flacari pe nari.

- Damon, calmeaza-te. Nu rezolvi nimic agitandu-te. Ii explica Bonnie

- Dumneavoastra sunteti domnul Salvatore ? Un barbat mic de statura, grasut si brunet statea acum in fata lui Damon.

- Da. Tuna acesta

- Compania de aviatie isi cere mi se scuze pentru confuzia de mai devreme...

- Au gasit bagajul ? Il intrerupse Damon.

- Sigur domnule. Sunt toate la olalta. Valetul le-a pus pe carucior si vor fi predate la iesire.

Damon nu a mai spus nimic si iesi pe usa cu Bonnie dupa el, dar nu inainte de a-i multumi agentului in numele lui Damon.

Afara cei doi asteptau masina inchiriata care dupa calculele lui Damon trebuia sa ajunga cu o ora in urma.

- Toate trebuie sa mearga atat de prost intr-o singura zi ? Tipa Damon la Bonnie de furie.

- Calmeaza-te sau ne vom trezi cu o amenda.

- Un inconvenient in plus, unul in minus. Mai conteaza ?

- Eu cred ca da, asta daca nu cumva vrei sa iti petreci noaptea la sectia de politie. Bonnie deja isi iesea din fire si hotari sa nu ii mai acorde atentie.

Ajunsera la hotel dupa 15 minute de asteptare pana a ajuns masina lor. Damon s-a dus el la receptie pentru a solicita un apartament cu doua camere. Stia limba spaniola la perfectie, lucru care o uimi pe Bonnie.

Dupa ce fata de la receptie ii gasi un apartament la cererile lui Damon, aceasta ii inmana cheile si le arata drumul spre lift, zicandu-le ca apartamentul lor ii la etajul 5, apartamentul cu numarul 407.

Damon incepuse sa isi revina in fire si inainte de a pleca ii multumi fetei, aceasta la randul ei zambindu-i, nu ca la orice client, observa Bonnie.

- Unde naiba ii apartamentul 407 ?, bombanea Damon.

- Chiar aici, arata Bonnie cu mana in dreapta ei.

Isi scoase cheia din buzunar si deschise apartamentul, lasand-o pe Bonnie sa isi aleaga camera in care vrea sa doarma. El se opri la fereastra care arata intreaga frumusete a orasului.  Prins in ganduri nu o auzi pe Bonnie cand aceasta ii se adresa.

- Ai auzit ce ti-am zis ?

- Aaa, scuza-ma. Nu eram atent. Ce spunei ?

- Fata de la receptie...

- Ce e cu ea ? Damon nu intelegea nimic, dar nici nu parea prea interesat sa inteleaga.

- Ziceam ca iti zambea. Continua Bonnie.

- Ca la orice client. Zise Damon, nebagand de seama comentariul lui Bonnie.

- Nu as fi atat de sigur, dar fie cum zici tu. Eu ma voi odihni umpic. Camera ta ii cea din stanga holului.

- Somn usor.

- Multumesc. Cand Bonnie se retrase, Damon cauta hartia unde era scrisa adresa unde locuia Elena. Era nerabdator sa o vada, trecuse un an, dar pentru el trecuse secole.

Astepta in umbra, privind fiecare miscare din acea cladire, insa nici urma de Elena. Se hotari ca va mai astepta putin, apoi va pleca. Asteptare lui nu a durat mult ca o vazuse coborand dintr-o masina, destul de zambareata, judeca Damon.

- Elenaa.. auzi o voce de barbat care o striga din masina, apoi a iesit zicandu-i ca si-a uitat buchetul de flori. La plecare isi luase la revedere cu un sarut.

Ochii lui Damon erau acum plini de durere. Il dezamagise cum nu o facuse nici Katherine. Oare de ce are el ghinionul asta la femei ?

Cu ochii aproape in lacrimi, o privi pana aceasta intra in cladire, apoi pleca, ratacind pe strazi, absent...