Capitolul 17
- Pe unde ai umblat
? Il intreba Bonnie imediat ce intra in apartament.
- Nu vreau sa
vorbesc Bonnie. Zise el abatut si isi facu loc pana in camera ce se presupunea
ca era a lui.
- Anunta-ma cand o
vei face. Bonnie statea intinsa pe sofaua din camera de zi, rasfoind intr-o
revista.
Se arunca pe pat,
incercand sa o inteleaga. Dar ce ii de inteles ? se gandi el.
Asteptase un an ca
sa o poata revedea si tot ce gasise fusese o femeie cu obligati. Trase
covertura de sub el si se incoloci in forma de melc. Avea sa isi petreaca inca
un secol pana sa treaca de etapa asta. Se blestemase pentru ca crezuse din nou
in inocenta unei femei.
In dimineata
urmatoare se ridica din pat la insistentele lui Bonnie. Simtea ca numai avea
putere sa se ridice din patul acela, cand Bonnie dadu buzna peste el. Bonnie nu
intelegea ce ii se intampla, cum a ajuns in starea in care era. Dar cine era
mai potrivita decat o prietena, sa afle toate astea ?
- Fata de la
receptie mi-a dat un cd cu muzica spaniola. Ce zici, ascultam ?
- Nu vreau sa ascult
nimic. Tuna Damon care acum statea in fund pe marginea patului.
- Eu vreau. Se duse
la combina din coltul camerei si puse cd-ul, apoi a dat play.
Pentru un inceput,
suna destul de promitator. Bonnie fredona melodia in timp ce cauta haine in
bagajele lui Damon.
- Avem o zi plina
Damon. Nu ne permitem sa lenevim.
- Suna la agentie si
intreaba cand pleaca urmatorul zbor catre Mystic Falls.
Bonnie se intoarse
cu fata la el, masurandu-l din priviri.
- Nici sa nu te
gandesti. Orice ai patit aseara, nu cred ca ii un motiv pentru care ar trebui
sa renunti la iubirea ta.
- Daca nu suni tu, o
voi face eu. Se ridica de pe pat si merse direct la telefon, rugand fata de la
receptie sa ii faca legatura cu o agentie.
- Imediat domnule.
Bonnie incerca sa il
convinga, dar vazand ca vorbele ei nu sunt de nici un ajutor, se duse la el si
ii lua receptorul din mana indicandu-i fetei instructiuni clare sa nu faca
legatura cu nici o agentie, caci nu pleaca nimeni.
Dupa ce puse
telefonul in furca, aceasta ramase privindu-l. Era ca o leguma, fara vlaga.
Arata de parca murise si ultima picatura de speranta din el.
- Ok. Ma voi duce sa
o caut pe Elena. Dami te rog adresa. Bonnie intinse mana si astepta, dar nu
primise nimic. Nici macar un refuz...
- Stii ceva. Esti un
las, care nu ii in stare sa lupte pentru ceea ce iubeste si cu asta am
incheiat. Iesi afara din camera, trantind usa dupa ea. Impactul a fost atat de
izbitor incat Damon trasari.
Dupa 2 zile
Bonnie colinda
magazinele fascinata de fiecare hainuta care o vedea. Avea cartea de gredit a
lui Damon si acesta ii spusese sa nu se uite la banii, deci cara ogramada de
pungi dupa ea, unele le duse deja la masina, iar altele ramase cu ea, nemai
avand chef sa le duca si pe acelea la masina...
- Damon. Incerca sa
intre pe usa, insa cu gramada de pungi nu reusi, astfel a intrat bagand pungile
inaintea ei.
- Cum a fost la
shopping ? Intreba el din coltul ferestrei.
- Nemaipomenit. Ar
fi trebuit sa vi si tu, erau atatea haine frumoase pentru barbati. Zise Bonnie
entuziasmata.
- Multumesc, dar nu.
- Totusi, ti-am luat
ceva.
- Ce anume ?
- Era pe aici, cauta
Bonnie prin pungi dar nu gasea, aaa, uite. Ii intinse o punga care era doar
pentru el.
- Ce contine ?
Intreba el mirat.
- Uita-te si vei
vedea. Spuse ea bucuroasa ca ii trezise interesul, nu foarte mult, dar orice
urma de interes conta.
Ii cumparase diverse
pensule, culori si coli destul de mari pentru a picta, dar nu in cele din urma,
niste spray-uri colorate. Numai bune pentru graffiti, se gandi ea. Lucru care
il va tine umpic mintea ocupata, pana ea va afla mai multe despre viata Elenei
in Madrid.
Banuia ca a vazut-o
cu un alt barbat, astfel nu isi explica comportamentul lui.
Dupa ce Damon se
retrase in camera lui impreuna cu punga adusa de Bonnie, aceasta se duse sa isi
faca un dus, apoi se pregati sa iasa in oras.
Aranjata pana in
maduva oaselor, Bonnie se duse inainte de a pleca in bucatarie dupa un pahar de
apa, cand se sperie de structura lui Damon ce statea in intuneric.
- Damon, ce Dumnezeu
faci ? M-ai speriat. Spuse aceasta si isi puse o mana pe inima.
- Imi pare rau. Nu
asta intentionam. Vocea lui emana numai tristete.
- Ce faci aici, pe
intuneric ? Aprinse lumina si vazu o sticla de whisky goala si una pe jumatate
plina.
Damon nu spuse
nimic, dar in schimb daduse paharul ce il tinea in mana sec, strambandu-se din
instict.
- Din nou acelasi
Damon ?
- Ce sti tu despre
cum eram inainte ? Aproape ca tipa Damon la ea.
- Coboara tonul, te
rog frumos. Poate ca nu stiu cum erai inainte, insa stiu cum esti acum si mi-e
de ajuns sa imi dau seama ca cel ce sta acum in fata mea ca o epava de om, nu e
acelasi vampir care l-am cunoscut eu in urma cu un an.
Cuvintele ei erau
menite sa ii ajunga la inima, sa il raneasca, sa il doara. Asa probabil isi va
reveni, se gandi ea.
La auzul cuvintelor
ei, lasa paharul din mana si se ridica, clatinandu-se.
- Unde mergi ?
- Sa termin ce ai
inceput tu. Zise ea cu fermitate in glas.
- Atunci ar trebui
sa iti urez succes, nu ?
- La naiba cu tine
Damon. Iesi furioasa din bucatarie, luandu-si poseta parasi apartamentul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu