Thief Of Hearts Capitolul 17

Capitolul 17

- Pe unde ai umblat ? Il intreba Bonnie imediat ce intra in apartament.

- Nu vreau sa vorbesc Bonnie. Zise el abatut si isi facu loc pana in camera ce se presupunea ca era a lui.

- Anunta-ma cand o vei face. Bonnie statea intinsa pe sofaua din camera de zi, rasfoind intr-o revista.

Se arunca pe pat, incercand sa o inteleaga. Dar ce ii de inteles ? se gandi el.

Asteptase un an ca sa o poata revedea si tot ce gasise fusese o femeie cu obligati. Trase covertura de sub el si se incoloci in forma de melc. Avea sa isi petreaca inca un secol pana sa treaca de etapa asta. Se blestemase pentru ca crezuse din nou in inocenta unei femei.

In dimineata urmatoare se ridica din pat la insistentele lui Bonnie. Simtea ca numai avea putere sa se ridice din patul acela, cand Bonnie dadu buzna peste el. Bonnie nu intelegea ce ii se intampla, cum a ajuns in starea in care era. Dar cine era mai potrivita decat o prietena, sa afle toate astea ?

- Fata de la receptie mi-a dat un cd cu muzica spaniola. Ce zici, ascultam ?

- Nu vreau sa ascult nimic. Tuna Damon care acum statea in fund pe marginea patului.

- Eu vreau. Se duse la combina din coltul camerei si puse cd-ul, apoi a dat play.

Pentru un inceput, suna destul de promitator. Bonnie fredona melodia in timp ce cauta haine in bagajele lui Damon.

- Avem o zi plina Damon. Nu ne permitem sa lenevim.

- Suna la agentie si intreaba cand pleaca urmatorul zbor catre Mystic Falls.

Bonnie se intoarse cu fata la el, masurandu-l din priviri.

- Nici sa nu te gandesti. Orice ai patit aseara, nu cred ca ii un motiv pentru care ar trebui sa renunti la iubirea ta.

- Daca nu suni tu, o voi face eu. Se ridica de pe pat si merse direct la telefon, rugand fata de la receptie sa ii faca legatura cu o agentie.

- Imediat domnule.

Bonnie incerca sa il convinga, dar vazand ca vorbele ei nu sunt de nici un ajutor, se duse la el si ii lua receptorul din mana indicandu-i fetei instructiuni clare sa nu faca legatura cu nici o agentie, caci nu pleaca nimeni.

Dupa ce puse telefonul in furca, aceasta ramase privindu-l. Era ca o leguma, fara vlaga. Arata de parca murise si ultima picatura de speranta din el.

- Ok. Ma voi duce sa o caut pe Elena. Dami te rog adresa. Bonnie intinse mana si astepta, dar nu primise nimic. Nici macar un refuz...

- Stii ceva. Esti un las, care nu ii in stare sa lupte pentru ceea ce iubeste si cu asta am incheiat. Iesi afara din camera, trantind usa dupa ea. Impactul a fost atat de izbitor incat Damon trasari.

Dupa 2 zile

Bonnie colinda magazinele fascinata de fiecare hainuta care o vedea. Avea cartea de gredit a lui Damon si acesta ii spusese sa nu se uite la banii, deci cara ogramada de pungi dupa ea, unele le duse deja la masina, iar altele ramase cu ea, nemai avand chef sa le duca si pe acelea la masina...

- Damon. Incerca sa intre pe usa, insa cu gramada de pungi nu reusi, astfel a intrat bagand pungile inaintea ei.

- Cum a fost la shopping ? Intreba el din coltul ferestrei.

- Nemaipomenit. Ar fi trebuit sa vi si tu, erau atatea haine frumoase pentru barbati. Zise Bonnie entuziasmata.

- Multumesc, dar nu.

- Totusi, ti-am luat ceva.

- Ce anume ?

- Era pe aici, cauta Bonnie prin pungi dar nu gasea, aaa, uite. Ii intinse o punga care era doar pentru el.

- Ce contine ? Intreba el mirat.

- Uita-te si vei vedea. Spuse ea bucuroasa ca ii trezise interesul, nu foarte mult, dar orice urma de interes conta.

Ii cumparase diverse pensule, culori si coli destul de mari pentru a picta, dar nu in cele din urma, niste spray-uri colorate. Numai bune pentru graffiti, se gandi ea. Lucru care il va tine umpic mintea ocupata, pana ea va afla mai multe despre viata Elenei in Madrid.

Banuia ca a vazut-o cu un alt barbat, astfel nu isi explica comportamentul lui.

Dupa ce Damon se retrase in camera lui impreuna cu punga adusa de Bonnie, aceasta se duse sa isi faca un dus, apoi se pregati sa iasa in oras.

Aranjata pana in maduva oaselor, Bonnie se duse inainte de a pleca in bucatarie dupa un pahar de apa, cand se sperie de structura lui Damon ce statea in intuneric.

- Damon, ce Dumnezeu faci ? M-ai speriat. Spuse aceasta si isi puse o mana pe inima.

- Imi pare rau. Nu asta intentionam. Vocea lui emana numai tristete.

- Ce faci aici, pe intuneric ? Aprinse lumina si vazu o sticla de whisky goala si una pe jumatate plina.

Damon nu spuse nimic, dar in schimb daduse paharul ce il tinea in mana sec, strambandu-se din instict.

- Din nou acelasi Damon ?

- Ce sti tu despre cum eram inainte ? Aproape ca tipa Damon la ea.

- Coboara tonul, te rog frumos. Poate ca nu stiu cum erai inainte, insa stiu cum esti acum si mi-e de ajuns sa imi dau seama ca cel ce sta acum in fata mea ca o epava de om, nu e acelasi vampir care l-am cunoscut eu in urma cu un an.

Cuvintele ei erau menite sa ii ajunga la inima, sa il raneasca, sa il doara. Asa probabil isi va reveni, se gandi ea.

La auzul cuvintelor ei, lasa paharul din mana si se ridica, clatinandu-se.

- Unde mergi ?

- Sa termin ce ai inceput tu. Zise ea cu fermitate in glas.

- Atunci ar trebui sa iti urez succes, nu ?

- La naiba cu tine Damon. Iesi furioasa din bucatarie, luandu-si poseta parasi  apartamentul.