Thief Of Hearts Capitolul 15

Capitolul 15

- Ce vrei de la mine ? Arata-teee, striga Elena cu toata forta care i-a mai ramas, insa ca de fiecare data nici un raspuns. Nici o aparitie, nimic.

Era tinuta prizionera intr-o incapere ce semana foarte mult cu un cinematograf, desi nu putea sa bage mana in foc, asemanarea coincidea foarte bine.

- Katherineeeee, inca o incercare, inca un raspuns tacut. Legatura nodului de la stransoarea mainiilor era mult prea bine legata si oricat de multe eforturi facu aceasta sa le dezlege, fu in zadar.

Auzi un zgomot din afara sali in care era ea si incepu sa tipe, sperand ca era vriun ingrijitor sau oricine, nu conta. Incepuse sa isi piarda speranta, lasandu-se pe spate se decise sa astepte pana acel cineva isi va face prezenta.

Monitorul imens care o facuse pe Elena sa creada ca sala ii de cinematograf, acum se apinsese, difuzand un filmulet ce acapara intreaga atentie a Elenei.

Filmul continea parti intime ale ei cu Damon, detali peste detali, iar Elena nu stia ce sa creada. Ii arata oare katherine ca din cauza asta ii aici ? Atat de imbecila poate fi ? Se gandi Elena. Insa filmuletul ascundea cateva partii care nu avea de-a face cu ei, sau cel putin nu cu ea. Imagini cu Katherine si Damon, razand fericiti si sarutandu-se ? Elenei ii dadu instanataneu lacrimile, dar apoi se gandi ca ar putea fi pe vremea cand ei doi erau impreuna, dar ii imposibil... Katherine a disparut cu foarte mult timp in urma si chiar Damon i-a zis ca nu o mai vazuse decat cand si-a facut aparitia in apartamentul lui, iar acestea filmare parea a fi recenta.

- Ce vrei sa imi spui prin toate astea ? Striga Elena acum nervoasa.

Urmara conversatii intre Damon si Katherine, care ii rupse inima Elenei in doua. Conversati in care Damon ii povestea lui Katherine cum era la pat, cum o prosteste ca o iubeste si nu numai... Inima Elenei nu era ranita... moarta cred ca ar fi cuvantul potrivit.

Traise intr-o minciuna...Visase la ceva ce nu era cu adevarat al ei... Ii spunea ca il iubeste, iar el probabil radea de ea. Lacrimile curgeau siroaie, simtea cum isi pierdea cu firea, apoi lesina, filmul continuand sa ruleze.

................................................................................................................................................

- Unde ii, tarfa nenorocita ? Damon se napusti asupra ei infigandu-i o tepusa aproape de inima, exact cum facuse ea, insa el pusese si putin piper ca sa dea umpic de gust. Folosise verbina, o floare frumos mirositoare, insa daunatoare pentru vampiri.

- Nu stiu despre ce vorbesti, explica Katherine, scuipand sange.

- Elena, cum iti spuna ? Ii infingea tepuse peste tepuse pana aceasta ceda.

- A plecat.. reusi sa spuna.

- Cum adica a plecat ? Fu Damon confuz

- Scoate-mi te rog tepusa si iti voi spune. Damon nu a stat pe ganduri si ii scoase tepusa, aratand tot interesul pentru ceea ce avea sa ii spuna.

- Mi-a zis ca daca o vei cauta, sa te duci la apartamentul ei. Katherine facea eforturi mari sa vorbeasca, caci cu fiecare vorba scoasa scuipa sange, de multe ori inecandu-se.

Damon se uita la Bonnie si la Filip cerandu-le parerea cu privirea.

- Merita sa incercam, spuse Bonnie.

- Sunt de acord cu ea, insa tarfa vine cu noi sa nu o mai pierdem din vizor. Replica Filip.

- Asa sa fie atunci.

Se ridica de jos, apucand-o pe Katherine de brat, brutalizand-o si maltratand-o tot drumul pana la apartamentul Elenei.

- Asteptati aici, ordona Damon.

Isi folosi viteza vampirica si intra direct pe geam, cauta in dormitoare, in bucatarie, baie nimic. Ajunse in sufragerie si tot ce gasi a fost un bilet care il lasase Elena la vedere.

" I-ati tarfa si lasati-ma in pace. Nu incerca sa ma cauti, caci voi fi de negasit "  Semnat : Elena Gilbert.

Damon nu stia ce sa creada, de ce ii lasase Elena un astfel de bilet ? De ce a plecat fara sa vorbeasca cu el ? Ce se intamplase ? Erau atatea intrebari la care doar ea putea raspundea sau...

- Katherineee, se auzi vocea lui Damon inca de afara. Filip si Bonnie isi intoarse privirea si il vazu pe Damon prin geamurile fumuri ale masini, venind furios si scotand flacari pe narii.

Acesta deschise cu brutalitate usa de la masina si o tarase pe Katherine afara ca un caine fara stapan.

- Ce i-ai zis ? Ce i-ai facut ? Intrebarile lui Damon nu se mai sfarseau, dar tot ce primi ca raspuns a fost un " Nu stiu nimic "

- Tot ce stiu, ti-am zis. Continua ea

Damon se prabusi aproape de ea, simtind ca numai are putere. Se sprijini in maini si incepu sa dea cu pumni in beton pana pielea mainii se despica si lasa siroaie de sange sa curga.

Filip cobori din masina, il ridica pe Damon si il baga in masina. Bonnie privea panicata toata scena, apoi auzi un ordin din partea lui Filip sa intre in masina. Zis si facut. Katherine ramase acolo, trantita pe betonul caldut cu un zambet de triumf.

- Ti-am zis sa o lasi. Zise ea privind masina indepartandu-se.

Masina lui Damon alerga ca un jaguar pe soseaua asfaltata cu Filip ca sofer, Bonnie ca pasager de dreapta si Damon in spatele banchetei coplesit de durere. Nu indrazni nici unul dintre ei sa se intoarca sau sa ii se adreseze. Drumul pana la pensiune a fost lung si tacut.

Dupa 1 an

Damon isi petrecuse ultimul an retras de lume, regasindu-se prin desene si graffiti. Un hobby care il avusese de cand era mic. Filip plecase nu dupa mult timp dupa ce se intamplase faza cu Elena, insa Bonnie il vizita pe Damon frecvent, aducandu-i vesti minore despre Elena. Era singurul motiv pentru care Damon o asculta si o lasa sa vina in vizita, cu timpul imprietenindu-se.

- Damon...striga Bonnie din sufrageria pensiuni.

- Aici, sus. Ii raspunse Damon.

Bonnie urca scarile aproape fugind, iar cand a ajuns in camera lui Damon, gafaia. Damon era acolo, pe scaunul unde il vedea mereu, cu placa de lemn ca si catedra in fata lui si cu un tablou care semna perfect cu chipul Elenei.

- Ce ai patit ? Se intoarse Damon spre ea, vazand ca respira greu si nu isi gasea cuvintele.

- Ti-am...adus ceva...si s-ar putea...sa fie destul de gros..lua o gura de aer si continua, de data aceasta.

Damon se ridica de pe scaun si inainta spre ea, invitand-o sa coboare in sufragerie, unde se primesc de fapt musafiri.

- Spune.

- Am gasit-o. Zise Bonnie dintr-o rasuflare.

- Pe Elena ? Chipul acestuia incepuse sa prinda viata.

- Ii in Spania. La o ruda indepartata, cred ca sunt verisoare de gradul doi. Continua Bonnie.

Inima lui Damon incepuse din nou sa bata, sa prinda nu numai viata, ci si culoare. In sfarsit avea sa afle cauza pentru care il parasise.

- Multumesc Bonnie. Fericirea care o simtea il facuse atat de stangaci incat o prinse pe Bonnie in brate si ii lasa un sarut pe frunte, multumindu-i ei cat si cerului pentru vestiile aduse.

- Iau urmatorul avion. Spuse Damon. Stii cumva adresa sau orasul ?

- Madrid, iar adresa o am chiar aici, se cauta prin buzunare si scoase o bucata de hartie care continea adresa Elenei.

- Esti cea mai tare, Bonnie. Apoi pleca sus in camera lui. Avea bagaje de facut. Bonnie urca si ea si il privea in timp ce zburda din colt in colt, aruncand haine in stanga si in dreapta.

- Cred ca ar fi mai prudent daca as veni cu tine. Spuse Bonnie in timp ce Damon aproape ca zbura prin incapere.

- Nu ai timp de facut bagaje, Bonnie.

- Voi suna la agentie sa intreb de urmatorul zbor catre Madrid. Dupa cele spuse, Bonnie cobori in sufragerie unde incepuse sa dea telefoane. Sunase la agentia, unde ii se confirma ca zborul pleaca in patru ore si ca ii necesara venirea pasagerilor cu doua ore inainte de decolare. Dupa ce inchise, formase numarul de acasa, prin care o anunta pe bunica ei ca avea sa plece intr-o calatorie si nu stia cat anume avea sa stea, insa sa nu isi faca griji, caci va fi bine.

- Zborul nostru pleaca in patru ore, Damon.

- Perfect ! Exclama Damon, continuand sa isi faca bagajul. Cat despre garderoba ta, Bonnie, isi indrepta privirea spre ea, iti voi cumpara eu toate cele necesare.

- Multumesc. Te voi astepta jos, imi voi prepara o cafea. Spuse Bonnie apoi pleca.

- Voi cobori si eu imediat.

Thief Of Hearts Capitolul 14

Capitolul 14

Nu isi mai aducea aminte cand fusese ultima oara cand il vazuse pe Damon. Se impacase greu cu gandul ca trebuie sa stea separati, sa vorbeasca pe ascuns si sa se vada odata pe saptamana. El fiind in Mystic Falls si ea in Georgia.

Elena era la birou incercand sa puna cap la cap informatiile despre un caz care dupa parerea lui Gaius ii sansa ei sa ajunga la Nine Live. Isi dorea acel post de cand ajunsese cea mai buna, iar acum se temea ca il va pierde. Nu reusea nici cum sa se concentreze la munca ei, gandurile o bantuiau si grijile o macinau. Nu mai avusese o clipa linistita din seara cand ii vizitase Katherine.

- Blestemata sa fii.

- Imi cer scuze, deranjez ? Cand auzi vocea secretarei ei isi dadu seama ca daduse glas gandurilor.

- Nu Irina, intra. Eu imi cer scuze. Zise Elena jenata de situatie.

In timp ce Irina gasea un loc pentru aranjamentul de flori, Elena isi puse capul pe birou declarandu-se epuizata.

-  Ar trebui sa iti iei liber. Zilele astea ai muncit dublu, iar acesta este rezultatul.

Elena asculta sfatul Irinei, gandindu-se ca ii bine sa pastreze aparentele. Cand isi ridica capul, Irina era in fata biroului cu un bilet in mana.

- Pentru tine.

- Ce este ?

- Biletul din aranjamentul de trandafiri. Explica Irina aratand cu degetul in spre buchetul imens de trandafiri.

Elena isi fixa privirea in directia buchetului si nu ii veni sa creada ca un asemenea buchet, unul de marimea aceluia trecuse neobservat, sau nu fu ea prea atenta. Intinse mana dupa bilet si il deschise, afisandu-si cel mai frumos zambet, gandindu-se ca era de la Damon

" Te astept acasa. Te iubesc. D "

Si chiar de la Damon era.

- Cred ca iti voi asculta sfatul Irina si imi voi lua liber restul zilei. Incerca sa isi ascunda entuziasmul si zambetul care tanjea sa se arate.

- Ma bucur ca esti practica, ii facu Irina cu ochiul inainte de a iesi. Era femeie, ce Dumnezeu ? Chiar nu trebuia sa ghicesti motivul pentru care Elena decise sa plece acasa.

Elena nu a stat pe ganduri de doua ori ca isi si lua geanta si telefonul mobil de pe birou si iesise din cladire alergand.

Ultima oara cand a vorbit cu Damon ii spusese ca in curand vor fi din nou impreuna si ca nenorocita de Katherine nu va mai trai ca sa vada asta. Era pe urmele ei de ceva timp, dar aproape de fiecare data fara noroc. Probabil ca o gasise si totul s-a terminat, se gandi Elena in timp ce conducea cu viteza in spre apartamentul ei.

Cand incerca sa bage cheile in iala de la usa, acestea ii cazu. Se apleca sa le ridice cu mainile tremurande de emotie si la fel deschise si usa.

Sufrageria era goala, ceea ce ii trimise Elenei fiori pe sirea spinari. Il striga, dar nu raspunse nimeni. Elena scoase biletul din geanta si il reciti, gandindu-se ca omise ceva din acesta, dar nu fusese asa. Continutul biletului nu se schimbase, era identic cum si-l amintea.

Isi lasase geanta si cheile pe sofaua din sufragerie si se duse spre dormitor, probabil adormise si nu o auzise cand a intrat.

................................................................................................................................................

Trr, Trrr

Telefonul continua sa sune, dar nu raspundea nimeni. Damon incepuse sa se alarmeze, incercase de mai bine de trei ori sa o sune pe Elena, dar fara nici un rezultat.

Vroia doar sa ii spuna ca maine avea sa vina sa o vada, ii era atat de dor de ea....

- Ce ai gasit ? O voce ii intrerupse gandurile lui Damon care privea absent pe fereastra.

- Nu mare lucru, doar o mica vrajitoare care refuza sa comunice, explica Damon fara sa isi schimbe pozitia. Dar tu ?

- Cred ca am avut umpic mai mult noroc decat tine. Flutura plicul din mana, reusind astfel sa ii atraga atentia lui Damon.

Cand acesta il vazu, se repezi si practic il smulse din mana.

- O adresa, explica acesta.

- Esti o minune Filip.

- Ma bucur ca ti-am acaparat atentia. Damon avea obiceiul sa isi aleaga prieteni dupa asemanarea sa. Nu trebuie sa ne referim tocmai la infatisare, nu ? Filip era un vampir in varsta de 150 de ani, il cunoscuse pe Damon pe vremea cand inca cauta informatii despre Katherine, ca acesta data de altfel, iar acesta se pricepea de minune in a cauta astfel de informatii. Corpul acestuia era masiv, parul castaniu si ochii de un verde combinat cu culoarea scoartei de copac. O combinatie destul de draguta, incat sa ii ofere avantajul de a seduce fara probleme orice femeie, lund cate putin din sarmul lui Damon.

- Sa mergem, zise Damon dupa ce citi continutul plicului.

Cand au ajuns la adresa corespunzatoare, acestia nu gasira decat o batranica care abea se mai misca.

- La naiba. Striga Damon dupa ce batranica inchise usa.

Aceasta le spusese ce isi aducea aminte, avea unele momente in care uita cine era, dar era mai mult ca evident ca aceasta fusese constransa, judecand dupa urmele de dinti de pe gatul ei.

- Ne-am intors de unde am plecat, zise Filip, in timp ce Damon injura printre dinti.

- O avem pe vrajitoare....

- Cum adica o avem ? Incerca Filip sa inteleaga.

- Sa mergem la pensiune... Ii in pivnita de doua zile. Termina Damon de zis si porni spre masina cu Filip dupa el.

Filip adora momentele petrecute cu Damon. Facea ce facea si mereu era actiune unde era el, iar acest lucru il motiva pe Filip sa il ajute, pe langa faptul ca erau prieteni.

Ajunsi la pensiune, acestia coborara scariile care duceau in pivnita unde era tinuta micuta vrajitoare.

- Cum o vei face sa vorbeasca, din moment ce nici macar numele ei nu ti-l spune. Fu curios Filip.

- De asta va depinde viata ei. Ori vorbeste, ori moare. Din doua, una va alege sigur. Spuse Damon.

Filip doar il aproba.

- Sa vedem... Cum ziceai ca te cheama ? Damon acum era in fata usi care il despartea de vrajitoare, privind printre gratiile acesteia.

Drept raspuns : Nimic.

Damon deschise usa furios ca nu spunea nimic si se repezi la ea luand-o de gat, apoi ii spuse :

- Vorbesti sau mori ? Ce alegi ?

- In locul tau mi-as face griji pentru iubita ta, decat pentru mine.

Cand auzi acele cuvinte, o obliga sa ii spuna la ce naiba se refera. Daca vorbea cu Elena putea sta linistit, dar avand in vedere ca aceasta nu a raspuns la telefon isi facea griji.

- Da-mi drumul si te voi duce la ea.

- Te-ai gandit ca asa o sa ma duci de nas, nu ? Desi avea vaga banuiala ca aceasta se folosea de vechiul truc, totusi nu isi permitea sa puna chiar toate cuvintele ei la indoiala.

- Elena Gilbert ii o veche prietena de familie si nu voi incerca sa te pacalesc. Explica aceasta.

- Cum te numesti ? Fu Damon curios inainte sa o i-a pe sus.

- Bonnie Bennet.

- Bonnie, deci. Ai face bine sa nu incerci sa ma pacalesti. Cand Damon o lua pe sus, Filip se amuza de scena aceea.

- Zimi ce stii. Continua Damon, mergand cu ea pe umarul lui.

- Da-mi drumul. Tipa Bonnie.

Damon se apleca si o lasa pe picioarele ei.

- Stiu doar ca Katherine stie de aranjamentul vostru.

- Ce aranjament ?

- Faptul ca nu v-ati despartit si ca a-ti continuat sa va vedeti. Lucru care o infuriase si urma sa o i-a pe Elena. Nu stiu daca a reusit, caci tu m-ai rapit si mai bagat in locul acela odios. Bonnie era deja isterica, dar Damon nu o baga in sema, gandindu-se ce sanse avea Katherine sa o i-a pe Elena.

Cand Damon fu pregatit sa plece, Bonnie si Filip s-au oferit sa ajute, asa luandu-i pe amandoi cu el. Nu avea incredere in Bonnie, dar nici nu pierdea nimic daca o lua.

- Explica-mi cum Elena ii o veche prietena de familie ? O intreba Damon pe Bonnie.

- Mamele noaste au facut liceul impreuna. Erau cele mai bune prietene, zise Bonnie cu tristete, motiv suficient sa nu permit nimanui sa se atinga de Elena, continua Bonnie acum nervoasa si trista, gandindu-se ca mama ei a murit cu numele prietenei ei pe buze.

- Vrei sa incepi cu inceputul ? O privi Damon prin oglinda care batea spre bancheta din spatele masini.

- Povestea mamei Elenei se repeta... A fost indragostita de un vamipr. O fanatica nebuna, fascinata de Danimir, asa il chema pe barbatul de care s-a indragostit mama Elenei, a incercat de nenumarate ori sa o omoare pe aceasta. Mama mea, fiind cea mai buna prietena a ei si vrajitoare, avea puterea de a omori pe nemernica, dar a ales familia si a lasat-o pe Maria singura in toata povestea asta. Rezultatul a fost moartea ambilor parinti ai lui Elena.

- Stai umpic... Vrei sa spui ca mama Elenei s-a indragostit de acest Danimir, dupa ce a avut-o pe Elena ?

- Da. Raspunse Bonnie.

- Interesanta poveste. Exclama Damon.

- Mamei mele, continua Bonnie cu durere in glas, i-a parut rau pana in ultima clipa ca nu o ajutase. A murit cu numele ei pe buze, rasufla adanc caci lacrimile amenintau sa isi faca simtita prezenta. Asemanarea dintre Elena si Katherine, m-a bagat in ceata. Am tinut legatura cu ea crezand ca ea este Elena Gilbert. Nemernica, injura Bonnie ca pentru ea.

- Fi fara grija. Cand voi pune mana pe ea, crede-ma, isi intoarse privirea spre ea, nu va ramane nici o particica care sa se asemene cu Elena.

Thief Of Hearts Capitolul 13

Capitolul 13

Dupa ce au iesit de la dus, Elena se indrepta direct spre sifonier de unde isi alesese o rochita care nu a mai purtat-o niciodata, cu toate ca si-o cumparase cu cateva luni in urma, nu gasise nici o ocazie ca sa o poarte. Insa azi, avea in sfarsit sa o poarte.

Purta o rochie neagra, fara bretele si creponata in jos.

Ziua era insorita si anunta stari energice. In acea zi totul parea sa fie in favoarea lor, pana si Gaius intelesese motivul pentru care Elena lipsea si in ziua aceea de la lucru.

Entuziasmul si fericirea Elenei era contagioasa, dandu-i si lui Damon o doza din toate motivele de care se bucura ea.

Dupa ce au colindat majoritatea locurilor frumoase din Georgia, se facu seara. Erau epuizati, insa bucuria de a petrece cat mai mult timp impreuna fu de ajuns ca ei sa isi continue seara. Au mers la cinema, unde se difuza un nou episod din Twilight, un episod in care Damon nu facea altceva decat sa contazica modul vampiric pe care il foloseau regizori, negand pana in cel mai mic detaliu ce tinea de vampiri.

Dupa terminarea filmului, Elenei ii venise o idee destul de nebuna pentru monotonia ei. Din senin ii venise cheful de a dansa, de a asculta muzica la maxim si de a isi petrece inca o seara desfranata, cuvantul folosit de Damon dupa intamplarea de la bar cand se cunoscuse.

- O idee plauzibila. Declara Damon.

- Imi schimbi pana si modul de a trai. Zise Elena lingusindu-se pe langa el.

Distractia era in toi, iar cei doi nu facusera altceva decat sa isi comande de baut si sa danseze pe fiecare melodie posibila. Ca era pe gustul lor sau ca stiau sa danseze pe ea sau nu, in momentul acela nu conta deloc. S-au lasat dusi de val pana dimineata cand Elena deja dadea semne ca se imbatase. Era atat de beata incat nu doar ca arata mult mai dragut, era atat de simpatica, de distracitva si de amuzanta incat primul gand ce ii trecu lui Damon prin cap, fu : Sa ii puna bautura si in apa.

In timp ce continua sa conduca spre apartamentul lui Elena, aceasta adormi bustean pe scaunul pasagerului din dreapta. De cate ori o privise, simtea cum inima o lua la galop, cum peste noapte, intreaga lui lume se schimbase in cel mai bun mod posibil.

A carat-o in brate pana in dormitor, unde o schimba de rochita si o lasa se odihneasca pana cauta el ceva de baut, pentru ca apa nu se cuvinea sa bea dupa ce consuma alcool. Efectul ii devastator, se gandi el.

- Credeam ca o doza de adevar o va indeparta de tine. Vocea care rasuna acum in incaperea pe care el o credea goala, ii trimise fiori pe sirea spinari. Mirosul ii fu cunoscut si nu era nevoie sa se intoarca ca sa detecteze persoana.

- Iar eu credeam ca ai disparut pentru totdeauna. Replica Damon, simtind ca tot corpul ii tremura de nervi.

- M-am saturat de jocul asta, Damon. Zise ea.

- Joc ? Credeam ca iti place sa te joci.

- Daca nu vei pune capat acestei romante, ea.. va muri, Damon. Ochii ei trada gelozia si invidia.

- Sau vei muri tu. Nu apucase sa isi termine propozitia ca era deja in gatul ei, atarnand-o de perete.

Katherine era mult mai batrana si mai puternica decat el si fu nevoie doar de o manevra, care ea o adora, ca sa se elibereze din stransoarea lui. Il lovi cu genunchiul in testicule si ii prinse bratul la spate in timp ce rupea piciorul de la masuta care tinea telefonul si il infripse aproape de inima.

- Data viitoare nu voi rata, iti garantez. Nu ma cauta ca ma vei gasi. Se ridica triumfatoare si privi in urma inainte sa dispara ca prin minune.

Zgomotele produse de lupta lor, o trezise pe Elena, desi puteai jura ca nici daca o mutai cu tot cu pat nu avea sa se trezeasca pana a doua zi, cu o mahmureala pe cinste.

- Damon... pasi ei erau inceti si clatinati. Incerca sa mearga sprijinandu-se de tot ce apuca. SImtea cum intreaga camera se invartea cu ea, dar nu renunta si inainta pana in sufragerie unde il vazu pe Damon cazut la pamant cu tapusa in inima.

Socul pe care il primise era ca unul electric. Inima statea sa ii cedeze, simtea cum sangele ii se scurge si statea sa lesine. Fu nevoie de un efort enorm din partea ei ca sa ajunga cat de repede poate unde era Damon.

- Damon, te rog raspunde-mi... Striga Elena cu lacrimi in ochii. Se uita disperata la chipul celui iubit si la lemnul care era in pieptul lui. Nu stia sigur daca era o decizie buna sa il scoata, dar totusi o facuse, rugandu-se ca acesta sa supravietuiasca.

Damon dadea semne ca isi revine, iar Elena se mai calma. Cand in sfarsit isi deschisese ochii si reusi sa o priveasca nu putu decat sa zica numele lui Katherine. Numele pronuntat de el o baga pe Elena in ceata, dar nu bagase de seama si il intreba :

- Zimi te rog ce trebuie sa fac ca sa iti revi ? Esti vampir, continua Elena, nu ar trebui sa fi vindecat deja ?

- Pentru asta ii nevoie de alimentatie, zise Damon cu dinti inclestati de durere.

In timp ce Elena se gandea de unde sa faca rost de sange, acesta isi pieduse din nou cunostinta, iar primul gest care il facu Elena a fost sa ii puna incheietura ei la gura, rugandu-l sa bea.

Nu i-a fost usor sa il convinga, tiinand cont ca fusese si inconstient, dar pana la urma ceda in fata dureri si lua sangele Elenei atat cat sa ii vindece rana si sa ii amortizeze durerea.

- Ce s-a intamplat ? Betia Elenei disparuse datorita socului care il avuse cand il vazu pe Damon aproape mort.

- Katherine s-a intamplat. Zise el, nervos.

Elena isi daduse ochii peste cap si intelesese acum de ce a pomenit-o pe Katherine in momentele de agonie.

Damon ii lua mainile Elenei intre ale lui si o forta sa il privieasca.

- Iti jur ca nimeni si nimic nu iti va face rau, isi lasa privirea in pamant si continua, nu atata timp cat eu traiesc.

- Ce a vrut ? Elena simtea cum sangele ii clocotea de furie. Intelesese ca era ceva grav, daca Damon se gandea sa o apere cu pretul vietii lui.

- Ca noi doi sa punem punct. Aproape ca isi forta gura sa scoata acele cuvinte.

- Poftim ? Sari Elena ca arsa. Cine se crede ? Cum isi permite ? Tipetele ei se auzeau acum in tot apartamentul.

- Elena, asculta-ma. Se asezara amandoi si Elena continua sa il priveasca in timp ce acesta se gandea la ce avea sa ii spuna.

Buna fetelor

Fetelor imi cer scuze. Am avut o problema la comp si nu ma lasa sa intru pe blog. Eu numai ce am ajuns acasa, in Romania. Continuarea ficului ii pe cd, dar maine promit ca ma voi revansa fata de voi... Pupici si multumesc pentru parerile voastre. Va iubesc :*:*:*

Thief Of Hearts Capitolul 12

                                                              Thief Of Hearts 


Capitolul 12 







Elena isi luase tricoul lui pe ea si inainta inspre bucatarie de unde il auzi pe Damon.


- Nu crezi ca ar trebui sa vorbim despre asta ? 


Nu intelegea la ce se referea, dar se gandi ca poate astepta pana prepara o cafea delicioasa pentru amandoi. Luase un ibric din dulapul de bucatarie, il umlu cu apa si il puse pe foc. Pragati doua cesti, cu doua pliculete de zahar pentru fiecare, si inca doua cuburi de lapte, care le aseza frumos pe farfuriile de la cesti. 


Era atat de preocupata de ceea ce facea, incat nu ii simtise prezenta lui Damon in incapere, pana acesta o lua in brate, lasandu-i un sarut pe gat.


- Ziceai ceva ? 


- Da. Mi-as dori sa stiu de ce nu mi-ai zis ca esti virgina. 


Elena acum mesteca in ceasca cand auzi cuvantul " virgina " si se inecase cu propia saliva. Nu discutase nici cu cei mai apropiati prieteni despre viata ei personala, iar el ii cere sa ii fi spus despre faptul ca ea nu fusese niciodata cu un barbat. Cu siguranta isi pieduse mintiile, se gandi ea. 


- Nu obisnuiesc sa vorbesc lucrurile personale cu nimeni. 


- Nici cu mine ? Acesta o intoarse cu fata spre el, luandu-i din mana lingurita cu care amesteca in cafea, o puse jos si cu aceasi mana ii mangaie acum obrazul. 


- Ma mai gandesc, spuse ea mimand un suras. 


- Esti atat de frumoasa. Mana lui Damon continua sa ii mangaie obrazul, iar buzele lui continuau sa se apropie din ce in ce mai aproape de ale Elenei. Se simtea de parca era un drogat cand era in prezenta ei, ea fiind drogul lui. 


Elena nu putu sa nu se gandeasca ce simte pentru Katherine, dupa cele intamplate intre ei. Lucru care, evident strica buna dispozitie a orcui, in locul ei.


- Iti aduci aminte ca te-am intrebat odata cand inca eram in Mystic Falls, ce mai simti pentru 
Katherine si nu mi-ai putut da un raspuns concret ? 


- Da, imi aduc aminte. Fata lui Damon se inaspri si se indeparta de ea inainte de a o saruta.


- Crezi ca acum imi poti raspunde ? Cu toate ca observa chipul lui Damon instrainandu-se, nu se putu abtine sa nu il intrebe. Vroia sa stie adevarul, avea nevoie de el. 


- Elena..facu o pauza, apoi continua, stiu ca asemanarea dintre voi te debusoleaza in ceea ce tine de noi, dar ceea ce simt pentru tine ii diferit....


- Nu te-am intrebat ce simti pentru mine. Ma intereseaza sa stiu daca inca mai simti ceva pentru ea. 


- Sentimentele mele pentru ea au fost puternice, nu iti neg lucrul asta. Timp de multi ani, gandurile si inima mea apartineau acesteia. Damon incerca cu greu sa isi gaseasca cuvintele potrivite. Cand am vazut-o la mine in apartament, in urma cu o luna, a trezit ceva in mine. Nu iti pot descrie ce anume am simtit, insa situatia a luat o intorsatura de 90 de grade cand te-am vazut acolo, in tocul usi, privindu-ma si zambindu-mi. Nu ma mai gandeam la Katherine, ma gandeam doar cum sa iti explic, cum sa iti spun ca sa nu intelegi gresit. 


Desi stia aproximativ ceea ce simtea, ii era totusi greu sa vorbeasca despre lucruri care candva dureau, sau inca mai dor ? Totusi, Damon se aseza la masa din bucatarie, isi puse coatele pe marginea mesei si continua.


- Toata atentia mea era asupra ta. Iar in momentul cand Katherine a venit in sufragerie, tot ce vroiam si ce simteam era sa te protejez, instictele mele fiindu-mi alertate la maxim. Tot ce imi doream in momentul cand s-a prezentat ca sotie a mea, era sa o strang de gat sau sa o omor cu mainile mele. Nu o doream acolo, nu vroiam ca ea sa i-a parte la ceea ce era intre noi. Nu era dreptul ei. Nu si-l castigase, din contra. Motiv pentru care am si plecat imediat dupa ce ai parasit apartamentul. Imi era teama de ceea ce crezi despre mine, asa ca primul meu gand a fost sa vin la tine, sa iti explic, sa ma intelegi si sa nu renunti asa de usor. Gandul, inima si corpul striga cu toata taria sa iti spuna adevarul adevarat. 


Coplesita de ceea ce ii spunea, nu mai simtea nevoia sa il mai intrebe. Era de ajuns ce ii spusese si judecand dupa chipul si expresia sa, nu i-a fost prea usor sa spuna ceea ce simtea. 


- Iti multumesc pentru sinceritate, Damon. Elena s-a asezat langa el, luandu-i o mana intre ale ei, apoi zambindu-i. Era cel mai frumos zambet, cel mai colorat, mai cristalin si mai sincer, dupa judecata lui Damon. 


- Cu doar un zambet de al tau Elena, faci ca imposibilul sa devina posibil, termina acesta de zis.
Elena nu putu sa nu se simta flatata in fata cuvintelor lui si drept rasplata ii darui un sarut menit doar pentru el. 


- Totusi, tu nu mi-ai spus ce simti pentru mine... Dupa calculele lui, trebuia sa simta ceva special, poate chiar deosebit, analizand faptul ca fusese virgina si il alesese pe el, dintre atatia.


Nu fusese niciodata pusa in situaia in care trebuia sa isi gaseasca cuvinte pentru ceea ce simtea. 


- Hmm, sper sa nu iti i-a cat mi-a luat mie, desi urechile vor fi mai ascutite ca niciodata. Zise el zambind.


- Voi incerca sa fiu cat mai directa pot. Elena incerca sa traga de timp, astfel sa il tina pe Damon 
cat putea in suspans. Adora lucrul acesta, desi unora nu numai ca le strica interesul, dar si judecau gresit. 


- Ii de ajuns daca iti voi spune ca un singur nume, un singur barbat, o singura privire si o singura atingere a fost de ajuns ca inima mea sa iti apartina pe de-a intregul ? 


- Mai mult ca suficient. Chipul lui Damon se lumina cand ii auzi cuvintele Elenei. Nu parea ca o declaratie de dragoste, dar totusi. Pentru el insemna mai mult decat pentru oricine. In sfarsit tot ce isi dorise, obtinuse. O lua pe Elena ca pe un ursulet de plus si o puse in bratele lui, unde se incadra perfect, sarutand-o si dandu-i toata afectiunea de care dispunea si credeti-ma, era considerabila. 


- Pot sa iti spun un secret ? Continua Damon


- Sunt numai urechi. Replica Elena dandu-i inca un sarut, dar de data asta pe nasuc.


- In seara cand ne-am pus dorintele. Dorinta mea nu era nici pe departe ce iti spusesem tie. Gestul facut de el, arata de parca ii parea rau pentru ca o mintise, dar cum putea sa ii spuna inca din prima lor intalnire ca dorinta lui, o implica in totalitate pe ea. Nu numai ca nu era logic, dar pentru o fata ca ea, era chiar absurd. 


- Si, pana la urma, ce continea dorinta ta ? Desi o durea umpic faptul ca a mintit-o, nu putea sa il judece, nu ? 


- Tu. A fost tot ce a zis. 


- Eu ? Elena se ridica din bratele lui si se aseza, devenind mai atenta ca niciodata. 


- Am cerut ca tu sa nu fi ca ea, ca tu sa fi doar pentru mine. Indreptandu-si privirea spre ea, lua o gura de aer si continua.


- Cand te-am sunat in dimineata aia, motivul a fost sa vad cum esti. Sa imi dau seama daca meriti mai mult, sau daca nu. 


- Si care a fost raspunsul ? 


- Cred ca faptul ca sunt aici, explica totul. Dar..


- Dar, ce ? 


- Am incercat sa te privesc ca o prietena, nu vroiam sa stric ceea ce se nascuse intre noi. 


- Acestea au fost si gandurile mele seara trecuta. Imi era teama. Explica Elena.


- Stiu, micuto. Si ma bucur enorm pentru pasul pe care l-am facut. 


- Nu cum ma bucur eu. Incheia Elena inainte de ai da un sarut. Destul cu vorba. Seara trecuta la restaurant, aveam alte planuri pentru ziua asta, iti amintesti ?


Se ridica de la masa, facandu-i cu ochiul si inainta in sufragerie cu Damon in urma ei. 


- Ce ti-ai propus ? Auzi vocea lui Damon din spatele ei. 


- Sa avem o zi de neuitat. Dupa acele vorbe Elena o lua la fuga spre dormitor, dar nu inainte de a ii se adresa.


- Ai de gand sa ramai acolo, sau ne vom rasfata cu o baie fierbinte ? Tonul pe care il folosi era provocator. Damon nici nu statuse pe ganduri ca in mai putin de cateva secunde era in cada, asteptand-o.