Love With A Stranger Capitolul 2

Capitolul 2
Dupa 2 luni

Cioc, cioc
- Intra.
-Buna, Elena. Ma bucur sa te vad.
- Buna, Isabella si eu ma bucur sa te revad. Ia un loc, te rog. Ma duc sa aduc ceva de baut, vrio preferinta ?
- Tequilla cu apa tonica si umpic de lamaie, mersi .
- Cum de nu m-am gandit, aceasi Isa din liceu.
In timp ce preparam bautura Isei, gandul de a renunta la cazul Damon Salvatore imi trecea prin cap iar si iar ca o caseta rulanta veche si prafuita.
- Elena, ghici ce ? vocea Isei m-a scos din transa, aducandu-ma la realitate
- Sti ca nu ma pricep la ghicitori, Isa. Daca ai ceva nou de zis, spune-mi.
- Ti-ar prinde bine o intreaga zi la spa, esti foarte incordata draga mea, iar acum revenind la subiect. Am gasit de ce anume fuge dragul tau Damon Salvatore. acum da. caseta se derula numa la cuvintele astea, ochii au inceput sa se mareasca, speranta sa puna stapanire pe mine, iar corpul imi tremura de emotie.
- Pofitm ? Arata-mi ce ai gasit...
- Elena, nu crezi ca iei totul mult prea personal, credeam ca acest caz ii important, dar pentru clientul tau, nu si pentru tine. Imi poti spune si mie despre ce este vorba ?
Nerabdarea mea de a deschide dosarul cu toate informatiile noi, ma facea sa fiu mult prea stangace, ceea ce se pare ca a batut foarte tare la ochi.
- Uite ce e, Isa. Nu iti pot explica detaliat, pentru ca nici eu nu stiu, dar daca era doar un caz obisnuit si important doar pentru clientul meu renuntam la el in momentul cand l-am gasit pe Damon. Dar ceva la el m-a facut sa fiu mai curioasa decat ar trebui si alegerea a fost sa il duc de nas pe Stefan cu amanunte prea putin interesante, continuand investigatia pe cont propiu, bineinteles fara sa incasez cecul lunar pe care mi-l depozita Stefan in cont.
- Ce s-a intamplat Elena cu tine ? De cand pui atata suflet la un caz ? Adica stiu ca esti pasionata de ceea ce faci, dar tu pur si simplu intreci orice limita a propiei tale etici.
- Esti indragostita de el ? intrebarea ei era umpic cam deplasata, dar cu toate  astea aveam indoieli. Indragostita nu aveam cum sa fiu, dar ceva ma atragea la el. Sigur faptul ca este ceva paranormal la el. Ii singura explicatie, dar nu aveam de gand sa dau socoteala nimanui.
- Nu, Isabella. Nu sunt !! Doar curiozitate profesionala, atat ! tonul vociei mele era destul de autoritara, iti puteai da seama cu ochiul liber ca intrebarea Isei m-a deranjat.
Deschizand dosarul pe prima pagina goala era asezata o fotografie. Era o femeie.. cine este aceasta femeie ? Are trasaturi foarte frumoase. Si de ce ar fugi Damon de o femeie ? curiozitatea m-a facut sa cotrobai in continuare prin dosar pentru a afla mai multe despre aceasta femeie misterioasa.
In timp ce citeam, am auzit un zgomot de pe holul hotelului, care mi-a starnit curiozitatea. Am lasat dosarul pe masuta din stanga mea si m-am indreptat spre usa, cand un alt zgomot s-a auzit, dar de data asta din spatele meu....
Am incercat sa ma intorc, dar intregul corp imi intepenise, am simtit o durere in jurul gatului,urmata de ameteli, picioarele le simteam din ce in ce mai slabe, imi pierdusem in totalitate controlul asupra corpului meu. In incercarea de a ma face ascultata, rezultatul a fost lesinul.

Damon

Totul s-a intamplat mult prea repede, frustrarea, nervi si neputinta m-au impins la gesturi extreme. Nu ar fi trebuit sa se bage in viata mea, ultima oara cand am vazut-o i-am zis sa inceteze sa ma mai caute, altfel ii va parea rau.

- Prea sensibila pentru gustul meu, asa repede lesinati, domnisoara Fox ? am ramas umpic privind-o, observandu-i frumusetea in intuneric, parea atat de fragila, atat de umana...

- Buna dimineata, soare ! au trecut 2 ore, observ ca nu ti-ai facut somnul de frumusete pe ziua de azi si am zis sa iti dau o mana de ajutor. Sper ca nu deranjez...dar am venit dupa acest dosar.

- Ce s-a intamplat ? vocea imi era ragusita, iar corpul il simteam greu, mult prea greu pentru a ma misca cu usurinta, capul imi era ametit, iar privirea era intetosata.

- Poftim ? Nu, nici sa nu indraznesti Damon Salvatore sa iei dosarul acela, am muncit din greu sa aflu ce ii in el, iar nu vei fi tu cel care ma va scuti de privilegiul de a-l citi. camera se intorcea cu mine, dar nu puteam permite sa mi se ia ultima speranta de a afla ce se intampla cu acest barbat.

- Domnisoara Fox, cred ca ar fi mai bine sa lamurim umpic situatia. Nu stiu de ce, dar am impresia ca habar nu aveti ce si pe cine anume cautati. Sunt dispus sa iti raspund la fiecare curiozitate a ta, cu o singura conditie.

Am incercat sa ma ridic in capul oaselor, pentru a asculta ceea ce caut de opt luni. Ciulandu-mi urechile, i-am zis ca voi fi de acord cu orice conditie pusa. bineinteles nu eram chiar asa de sincera, dar aveam sa promit si luna de pe cer doar pentru a afla amanunte din viata acestui barbat misterios.

- Ok, atunci. mi-a zis el, raspufland greu. Conditia va fi, dupa ce iti satisfaci curiozitatea, incetezi sa ma mai cauti. se uita la mine, asteptand un raspuns din partea mea

- Pot intreba ce se va intampla daca nu ma tin de promisiune ? 

- Sigur, domnisoara Fox. Te voi omori, fara sa stau pe ganduri. privirea lui agera dadea semne ca nu glumea 

- Atunci, domnule Salvatore, imi cer mi de scuze, dar nu accept nici un targ. Cu sau fara acel dosar, voi continua sa iti investighez viata. siguranta din vorbele mele ma speriau si pe mine, mi-au iesit fara sa ma gandesc ca in urma cu cateva minute a atentat la viata mea.

- Imi pare rau ca nu am putut sa ajungem la nici o intelegere, domnisoara Fox. se uita la dosarul din mana lui, deschizandu-l. A citit cateva randuri, apoi a inceput sa rada, zicandu-mi

- Asadar, esti mai periculoasa decat pari pustoaico. Cu fata pe care o ai nu as fi crezut niciodata, o miscare destul de inteligenta, dar nu indeajuns.

- La ce te referi, am ramas uluita de cuvintele lui, oare ce vroia sa spuna " cu fata pe care o ai " ? asta era prea de tot, cum isi permitea ? 

- Numele tau este Elena Gilbert, nu Jessica Fox. O alegere destul de placuta zic eu in comparatie cu realitatea, zicand asta a inceput sa rada.

- Poti sa te explici, te rog frumos ? SI inca ceva ... cand am inceput sa vorbim despre mine ? 

- Sigur ca pot, Jessica Fox, suna mult mai bine decat Elena Gilbert, iar referitor la cea de-a doua intrebare a ta, fac si eu, exact acelasi lucru pe care tu il faci cu mine. Pot spune ca suntem chit, dar daca nu incetezi, sa nu eziti sa crezi ca in orice moment voi atenta din nou la viata ta si crede-ma pe cuvant ca data viitoare nu voi da gres. dupa ce si-a fluturat amenintariile, mi-a facut cu ochiul si a plecat.

Gestul lui, ma afectat mult mai tare decat sensul cuvintelor lui. Ar trebui sa ma tem mai tare de gestul facut sau de adevarul din vorbele lui ? Acest Damon ma inspaimanta, dar in acelasi timp ma si fascineaza. Rautatea din el ma atrage, imi strapunge inima ca niste sageti destinate inimi mele. 

M-am ridicat in picioare pentru a lua dosarul de pe noptiera de langa canapea, pentru un moment am crezut ca il va lua. Dar la ce folos ca la lasat ? Daca voi continua, sunt sigura ca nu va sta pe ganduri si isi va pune amenintarea in aplicare.

Asezandu-ma in pat, ma uitam pe tavan cu privirea fixa, incercand sa imi pun ordine in ganduri, am ales sa renunt la caz. Vocea, fizicul, zambetul si ochii lui erau incredibil de sexi, ma gandeam oare exista vrio femeie sa nu pice in fata farmecelor lui ? raspunsul la intrebare il stiam, dar preferam sa cred ca exista...

- Buna, as dori sa vorbesc cu domnul Salvatore. Este ? nu ma recunosteam, aveam sa renunt la caz, desi implica exact ceea ce imi place, exact ceea ce imi alesesem. Adoram pericolul, primejdiile, misterele si actiunea, in schimb eu ce fac ? Renunt asa de usor ? 

- Buna, domnisoara Gilbert. Vocea din celalat capat al firului m-a trezit la realitate din gandurile ce imi bantuia mintea.

- Buna, domnule Salvatore. V-am sunat pentru a va comunica ca l-am gasit pe fratele dumneavoastra. Tin sa va spun ca nu mi-a fost deloc usor, tiinand cont ca fratele dumneavoasta nu are un domiciliu stabil. Odata la 2 luni schimba atat orasul, modul de viata cat si infatisarea.

- Treceti la subiect, va rog, Nu imi permit sa stau la taclale. tonul barbatului de la capatul firului imi amintea de atitudinea celui ce cu cateva ore in urma era in fata mea, atat de seducator, atat de frumos...

- Sigur, domnule Salvatore. Tin sa va aduc la cunostinta ca voi renunta la cazul dumneavoastra. 

- Pot sa intreb de ce ? nu parea deloc surprins de afirmatia mea, ceea ce ma facea sa cred ca se astepta la aceasta decizie din partea mea.

- Scopul muncii mele ii sa localizez oameni sau informatii, nu sa imi pun viata in pericol, domnule Salvatore. Iar dumneavoasta ati gresit enorm cand nu mi-ati adus la cunostinta faptul ca fratele dumneavoastra nu este unu om si ca avea sa ma omoare daca voi continua sa lucrez pentru dumneavoastra. zicandu-i toate aceste vorbe, nervi mei se intindeau la maxim. Eram iritata de nesimtirea acestui barbat, era chiar ridicol.

- Pot intreba in ce oras l-ati gasit ? doar atat il interesa ? a fost primul meu gand

- Desigur, Georgia, Atlanta. 

Tip, tip, tip. la auzul acestui sonor, ma uitam uluita la receptorul din mana mea. Era de necrezut, indiferenta cu care trata acest barbat. Imi inchise-se telefonul in nas. Nervi pusese stapanire pe mine, dar aveam sa ma calmez. Am luat o decizie si nu voi da nici un pas inapoi.