Love With A Stranger Capitolul 3

Capitolul 3

Dupa ce am luat decizia de a renunta la cazul Damon Salvatore, privirea, zambetul si sarmul lui m-a bantuiau oriunde mergeam, eram ca o adolescenta ce se indragostise la prima vedere. De parca asa ceva ar exista... Ajunsa in orasul meu natal Mystic Falls, in urma cu cateva zile. Am decis sa imi reiau relatiile cu prietenii si familia mea, slujba de detectiv era pe cat de apetisanta pe atat de pretentioasa. Pierdeam foarte mult timp departe de casa, indepartandu-ma de toti cei dragi mie, dar aveam de gand sa iau o pauza.
Decisa, mi-am parasit apartamentul indreptandu-ma spre mica mea achizitie. Era masina visurilor mele si chiar ma simteam mandra cand eram la volanul ei. Era un Bmw m6, tunat exact pe gustul meu.

Intrand in masina, am ramas umpic sa o admir, toata captusala era din piele, bordul decorat cu toate facilitatiile necesare pentru a te asigura ca masina merge singura,  era asa de usor sa conduci o masina ca asta, incat nu aveai nevoie de prea multa experienta, dandu-ti mereu impresia ca tu nu trebuie sa faci nimic, ca si daca ai lua maniile de pe volan, ea avea sa mearga in continuare. 

Fericita de planurile mele, am apasat pe acceleratie, ajungand pana la 170/h, pe strazile micute din Mystic Falls. In cateva minute aveam sa ajung la barul unde mi-am petrecut aproape toata adolescenta impreuna cu colegi de liceu. Intrarea trebuia sa imi fie triumfala, tiinand cont ca nu ii vazusem de ceva timp. Prin apropierea barului, parcarea era libera, asa ca am ales sa fac cateva smecheri pentru a atrage atentia. M-am intors cu masina intr-un cerc, lasand urmele cauciucuriilor pe sosea. Zgomotul produs, i-a alarmat pe toti, insa doar cateva persoane au iesit sa vada ce se intampla, cand in spatele meu se apropia o masina cu o viteza inimaginabila, incercand sa faca drifturi, m-am urcat din nou la volan pentru a muta masina. 

Sadicul din spatele meu imi va distruge masina, dar uitandu-ma in oglinda am vazut o silueta iesind din masina cu un mers de felina, atent si sigur la fiecare miscare a lui. Am renuntat la ideea de a-mi muta masina si am ales sa ies. 

Barbatul care iesise din Ferrari-ul furios, se apropia de mine cu o delicatete nemai intalnita. Un barbat inalt, brunet cu o freza dezordonata care il facea sa fie si mai atractiv de cat era posibil, o pereche de ochelari dupa cum imi dau eu seama de la Armani, care ii se potriveste perfect cu aspectul fetei, imbracat tot la negru,judecand ca si hainele erau tot de la Armani ii dadeau un aspect anume, unul foarte special. Apropiindu-se mi-a intrerupt gandurile cu un salut.

- Buna din nou, Elena. Pot sa vorbesc cu tine la pertu, nu ? dandu-si jos ochelari, puteam sa imi dau seama de cine era vorba, privirea aia si zambetul care il afisa ma urmarise in tot acest timp, ramanand fara cuvinte...

- Buna... si tie...Damon. incercam sa par sigura pe mine, sa nu ma pierd cu firea la revederea acelor ochii superbi care ma faceau sa pierd tot controlul asupra mea

S-a asezat pe botul masinii mele, uitandu-se insistent la mine, lucru care ma facea sa fiu stangace, ceea ce nu imi statea in fire, asta pana sa dau de cazul lui.

- Ce te aduce pe aici, Elena ? intr-un final a rupt tacerea punandu-mi aceasi intrebare care ma bantuia si pe mine.

- Acelasi lucru pot sa te intreb si eu, ce cauti aici, Damon ? 

- Hmm, cred ca ii o neintelegere. Credeam ca nu ai incetat sa ma cauti, sper sa nu ma insel. zicandu-mi asta, s-a ridicat si a plecat in drum spre barul adolescentei mele, The Girl. 

- Damon, asteapta, am zis eu urmandu-l, dar el nici nu ma bagase in seama, continuandu-si drumul.

In cele din urma, am intrat in The Girl, uitandu-ma prin fiecare coltisor, cand l-am vazut stand la bar. 

Nu eram prea sigura ca vroiam sa ma apropii de el, parea destul de nervos si intr-un fel imi era teama, aducandu-mi aminte de utlima intrevedere cu el. Dar de cand ai devenit asa fricoasa, Elena Gilbert ? ok, linisteste-te si dute, mi-am zis

- Ce te aduce pe aici, Damon ? 

- Putina companie, a zis el inainte sa dea un pahar de scotch pe gat. 

- Vrio deceptie ? intorcandu-si privirea spre mine, mi-am dat seama ca am atins un punct destul de sensibil.

- Niciodata ! a fost ce mi-a zis, luand inca un pahar cu aceasi soarta ca si primul

- Aha, ok. Ma retrag atunci, daca intradevar ai nevoie de companie, pun pariu ca nu sunt eu aia. Lasandu-l in urma, l-am auzit cand m-a invitat la un pahar cu el. Muta de atitudinea lui, m-am intors zicandu-mi in gand, de ce nu Elena ? Ii ocazia ta sa afli mai multe despre el, asa ca am acceptat invitatia lui.

Am stat acolo ore in sir, ascultandu-i glumele, amuzandu-ma eram mai mult ca incantata de acest individ. In tot acest timp nu gasisem ceva care sa nu ma atraga la el, lucru care parea destul de suspect, toti avem defecte nu ? Dar el nu...sau cel putin inca nu le-am descoperit. 

Am ales sa las toate gandurile astea deoparte gandindu-ma ca cu atata alcool in sistem nu avem cum sa gandesc limpede, asa ca mi-am indreptat iar atentia asupra lui.

- Totusi, Damon. Inca nu mi-ai zis ce cauti aici ? l-am intrebat eu, sustinandu-mi capul in palmi, deoarece parea sa fie foarte greu.

- Aici locuiesc, dar tu, pustoaico  ? Ce vant te aduce pe aici ? a inceput sa imi zica pustoaica cu cateva ore in urma, dar nu intelegeam de ce ? Ma vedea ca pe o pustoaica ? punandu-mi aceasta intrebare toate instinctele mele feminine s-au alertat si infuriat.

- Acesta este orasul meu natal, aici am crescut. Normal aici ii casa mea, dar nu imi amintesc sa te fi vazut vriodata pe aici, Damon. Si cum bine sti aici toata lumea se cunoaste, deci nu inteleg. zicandu-i toate astea, m-am indreptat de spate, pentru a-mi scoate sani in evidenta, apoi mi-am dezvelit gatul dandu-mi parul in partea stanga a umarului.

Puteam observa schimbarea din atitudinea lui, dintr-o data parea mai serios in discutia noastra.

- Dupa cum bine sti, sunt vampir. Am locuit aici in tineretea mea. M-am intors ieri la vechea mea casa de la marginea orasului. 

- Ooo, esti ruda cu Zack Salvatore ? l-am intrebat eu, fiind uimita de cat de mica ii lumea.

- Ii unchiul meu !  S-a facut tarziu, Elena. Cred ca ar fi timpul sa plec. nu imi venea sa cred, eram in mijlocul discutiei si el imi zice ca trebuie sa plece ? 

- Mai ramai? ma intrebat el in cele din urma, vazand ca nu am zis nimic referitor la plecarea lui.

- Nu, voi pleca si eu. Cred ca a fost destul cu alcoolul pentru o singura seara. luandu-mi jacheta de pe scaunul din dreapta mea, l-am auzit spunandu-mi daca doresc sa ma conduca acasa.

- Nu cred ca esti in forma pentru a conduce, Elena. Lasa-ma sa te conduc !