Capitolul 5
Damon PVD
- Cred ca ar fi timpul sa plec ! priveam podeaua abatut, durerea ce ma incerca amintindu-mi de trecutul meu imi mistuia sufletul...Aveam nevoie de hrana ca sa ma pot controla, sa nu las sentimentele sa puna stapanire din nou pe mine.
- Damon, nu cred ca esti in tocmai in starea necesara. Poti ramane aici daca doresti, am o camera de oaspeti in care te poti odihni linistit. mi-a zis ea, se vedea pe ea ca ii era mila de mine. Nu vroiam mila nimanui. Nu sunt barbatul care sa inspire mila, ce Dumnezeu.. mi-am zis ca pentru mine
- Elena, tu chiar nu intelegi, asa-i ?
- Orice ar fi, poti sa ma ajuti sa inteleg ? ma uitam la ea si ii auzeam inima cum bate, sangele cum pompeaza. Simteam ca nu ma mai pot controla si o vedeam ca pe urmatoarea mea victima, dar incercam sa ma stapanesc pentru binele meu si al ei. Ii singura care ma poate ajuta sa scap de iadul in care traiesc.
- Trebuie sa ma hranesc, Elena. Din acest motiv, trebuie sa parasesc apartamentul sau te voi rani. ma simteam intr-un fel mai bine, pentru ca din toata povestea ce i-am zis-o macar asta era adevarat, bine si o bucata buna din povestea trecutului meu, dar is multe minciuni. M-am impacat cu gandul ca intr-o buna zi, cand voi scapa ii voi spune tot adevarul. Sper doar sa nu o ranesc prea tare si sa ma ierte.
- Te vei intoarce ? a fost tot ce mi-a zis ea, mare mi-a fost mirarea, pentru ca nu ma asteptam sa ma accepte asa de usor nici macar ca prieten. Dar din ce pot citi pe fata ei, vrea ceva mai mult...
- Promit ! atunci m-am ridicat in capul oaselor, ridicandu-se si ea odata cu mine ma uitam la ea analizand-o din cap pana in picioare. Era asa fragila, asa micuta, ca nu indrazneai sa o bruschezi umpic de frica sa nu se rupa in bucatele. In schimb am facut ceva mult mai bun de atat, ceea ce a inceput si nu a terminat.
I-am luat fata in mainile mele, mangaind-o si privind-o.
- Cred ca toti barbati is in limba dupa tine, asa-i ?
- Se poate spune si asa.
- Nu esti deloc modesta, sa inteleg ?
- Chiar deloc, stiu de ce anume beneficiez.
Asadar aveam dreptate, chiar sunt multi care si-ar dori sa fie cu ea, cu exceptia mea si uite ca totusi eu sunt aici, in fata ei, pe punctul de a o saruta. Incercam sa trag de timp, dar ea parea a fi nerabdatoare, asa ca m-am apropiat incet de buzele ei, luandu-le intre ale mele si savurandu-le ca si cum ar fi ale cui visam zi si noapte.
Elena PVD
In momentul cand mi-a atins buzele, stomacul si inima mea o luasera razna. Inima imi bubia, parca statea sa imi sara din piept, iar sentimentul care mi-l producea acel sarut in stomac nu il pot descrie, fluturasi care ii simteam imi dadeau senzatia ca puteam zbura si eu, intradevar chiar puteam, asta si faceam ! Zburam de-a lungul unui castel ce parea a fi bratele lui, de ce un castel ? pentru ca fiecare adolescenta viseaza la un print pe un cal alb si un castel. Pentru mine el era deja printul,la cal nu am visat niciodata, iar eu avem nevoie doar de castel. Iar in bratele lui l-am gasit. Pluteam pe aripile vantului, in adevaratul sens al cuvantului.
- S-a intamplat ceva ? l-am intrebat deoarece, din nou a intrerupt sarutul, chiar cand savuram fiecare bucatica din buzele lui, fiecare sentiment care ma facea sa il simt. Aveam nevoie din nou de inca o doza din acel sarut, o nevoie disperata, exact ca un drog.
- Nu, imi cer scuze, trebuie sa plec ! in mai putin de un clipit a si disparut.
Ce naiba se intampla cu el ? Am gresit eu oare cu ceva ? gandurile nu imi mai dadeau pace, pur si simplu ma bantuiau fara cale de scapare. Aveam sa petrec o noapte lunga intrebandu-ma ce dracu ii in neregula cu mine de toti barbatii care nu ii vreau is in preajma mea, iar unicul care m-a facut sa simt ceea ce am simtit si singurul pe care il vreau, ma respinge fara nici o explicatie.
Damon PVD
Trebuia sa plec, simteam cum situatia devenea mult mai grava decat era. Nu vroiam sa o ranesc, nu vroiam sa ajung asa departe cu ea.
Am ajuns in fata casei mele, vestita pensiune Salvatore, intrand in sufragerie mi-am aruncat geaca pe canapea, mergand direct la colectia mea de scotch. In timp ce imi turnam in pahar, i-am simtit prezenta. Trebuia sa fie el, daca nu cine altcineva.
- Cum ti-a mers azi, Damon ? ma intrebat el, aruncandu-se pe canapea cu un ranjet care il detestam.
- Destul de bine, se indragosteste destul de usor. Azi am sarutat-o si dadea semne ca ar vrea ceva mai mult, se intampla daca nu ma opream eu la timp...
- Destul de bine, zici ? Eu zic ca destul de rau... Idiotule, trebuia sa ramai, ti-am zis sa faci absolut tot ce era nevoie ca sa se indragosteasca de tine.
La auzul acelor cuvinte, sangele incepea sa clocoeasca in mine
- Odata ma mai faci idiot, te omor cu mana mea, Klaus. Daca am acceptat sa te ajut ii pentru ca vreau sa sa o recuperez pe sotia mea. Esti un mare nenorocit Klaus.
- Nu te-ai multumit cu pierderea Rebekai, desi stiai cat de mult o iubeam, acum vrei sa mi-o iei si pe Rose ? vedeam negru in fata ochilor, il uram atat de tare incat vroiam sa il omor dar asta o voi lasa pentru mai tarziu, in schimb l-am luat de gat si l-am izbit de perete. In timpul acesta, am rupt piciorul de la masuta de langa canapea si ii l-am infript in abdomen iar si iar pana incepusem sa ma plictisesc.
- Nu stiu de ce iti pierzi timpul, stii si tu, Damon ca inafara de mine nu ai pe nimeni. Niciodata nu ai sa ma poti omori si asta nu pentru ca nu vrei, ci pentru ca sunt mult mai puternic decat tine, iar cand am sa prevad eu asta, poti fi sigur ca vei fi deja mort.
Grija mea cea mai mare era paguba facuta, cand am rupt piciorul mesei tot scotchul meu scump s-a dus pe apa sambetei...
- Dupa ce voi termina cu planul tau diabolic, o voi recupera pe Rose si am sa dispar cat mai departe posibil de tine, Klaus. Nu ma vei mai gasi niciodata.
- Sunt singur ca asa vei face, dar sa vedem daca Rose mai este dispusa sa mearga cu tine. apoi a urmat un sir de rasete diabolice, arata de parca se spargea de ras.
- In cazul asta, te voi cauta Klaus. Iti jur ca in ziua aceea, eu voi fi singurul pe care il vei mai vedea, iar acum pleaca. Trebuie sa se intoarca Stefan de la lucru.
Auzind usa din fata, eram convins ca a plecat. In sfarsit puteam sa imi savurez linistit bautura. Era liniste totala, exact pe gustul meu. Aveam sa meditez totul bine, cui pe cui se scoate, Klaus, iar cine rade la urma, rade mai bine.