Love With A Stranger Capitolul 7

Capitolul 7

In drum spre pensiune durerea provocata de Rose s-a facut simtita din nou, coplesindu-ma si aruncandu-ma intr-un abis intunecat. Am pus brusc frana incercand sa evit un accident nedorit, dar micuta mea bijuterie parca s-a incapatanat sa intre intr-un copac. Impactul a fost minor, sau nu il mai simteam eu.
Am iesit din masina, punandu-mi mana la ochii si injurand in gand. Cum se puteau tine asa, una dupa alta ? Ma simteam ravasit, distrus pe dinauntru. Vroiam sa cer niste explicatii, sa pot intelege, sa pot trece peste. Dar inima mi se strangea, inca nu era pregatita de inca un soc. Stiam ca Stefan avea sa vina intr-un final acasa, iar eu nu voi fi atat de bland pe cum a fost el. Nu imi pot imagina cum putea sa se comporte cu mine de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Eram in Mystic Falls de trei zile si seara de seara ma obosea cu povestiile lui de la birou.
Am ales sa incerc sa imi revin, sa gandesc limpede. Nu puteam sa imi ies, iar din minti, nu cand in sfarsit am invatat cum sa ma stapanesc .
Cred ca aceasta seara merita un toast. Mi-am luat geaca neagra de pe locul din dreapta a masinii, apoi folosindu-mi viteza mi-a luat doar cinci minute sa ajung la barul din oras, vechiul bar The Grill. Dupa cateva pahare, am iesit sa iau o gura de aer. Inca nu ma simteam pregatit sa merg acasa. Ganduriile care imi veneau in minte m-a desprins total de realitate si timp. Ma uitam in jurul meu si nu imi dadeam seama cam prin ce zona a orasului eram, dar mi-a sarit in ochii o micuta fantana de pe un colt cam retras.
- Heii, s-a auzit o voce din spatele meu. M-am intors pentru a putea recunoaste acea voce cunoscuta.
- Buna, Elena. raspunsul meu era mai mult ca evident. Nu ma astepam sa o revad in aceasta seara.
- Ce faci ? a intrebat ea mirata, uitandu-se la mine de parca ma sorbea din priviri.
- Putina miscare, inainte de culcare.
- Miscare ? s-a amuzat umpic uitandu-se in jurul ei.
- Dar tu ce faci, nu este cam tarziu ? ridicandu-mi spranceana, tipic mie, am incercat sa evit intrebariile nepotrivite.
- Am fost pana la matusa Jenna, nu am mai vazut-o de ceva lunii. O cafea , ceai ?  a zis ea intr-un final.
- Cred ca voi accepta. Mi-ar prinde bine o cafea .
- Damon, stii ca poti vorbii orice cu mine, nu ? Stiu ca nu ne cunostem de mult, dar iti pot promite ca iti voi fi alaturi si ca ce vom discuta va ramane intre noi. a zis ea in cele din urma, fiind si cateva intreruperii in cuvintele ei.
- Multumesc, Elena. aveam un sentiment ca pot avea incredere in ea. Ca ii singura cu care pot vorbii deschis.
- Atunci sa mergem. m-a prins de mana si m-a tras dupa ea, ajungand in cele din urma in fata apartamentului ei. Si-a scos o pereche de chei din buzunar si a deschis usa. M-a invitat sa iau un loc pe canapeaua din sufragerie, in timp ce ea a mers la bucatarie.
Ma uitam prin sufragerie si am vazut cateva poze de familie pe o biblioteca. O poza mi-a atras atentia.

Atat de frumoasa, de fragila si de feminina. Era incredibil cum le putea avea o femeie pe toate. Cum de nu imi dadeam seama de bunatatea sufletului ei ? De finetea, frumusete si buna starea sufleteasca cu care te bine dispune... 

- Aveam 20 de ani in poza aia. a zis ea, asezand cestiile pe masuta. 

- O poza foarte reusita, parerea mea. 

- Multumesc, Damon. Dar acum ce ai zice de o gura de cafea ? s-a asezat pe fotoliul din fata canapelei, asteptand sa fac acelasi lucru, probabil.

- Deci ? 

M-am asezat in fata ei, sorbind din ceasca. 

- Ii cea mai buna cafea care am baut-o, am zis in cele din urma, uitandu-ma la ea.

- Nu asteptam laude, dar oricum mersi. Defapt asteptam sa imi zici ce s-a intamplat cu tine. Ai plecat de aici asta dupa-amiaza destul de ravasit de cele intamplate. Acum te gasesc plimbadu-te la ore destul de " minore " . era aproape miezul noptii.

- Nu vroiam sa merg acasa. a fost tot ce vroiam sa zic. Nu voriam sa ma gandesc la ce ma va astepta cand voi parasi acest apartament si nici sa discut despre asta.

- Aha. Vrei sa vorbim despre asta ? m-a intrebat ea

- Nu cred ca ii punctul meu forte in acest moment. 

- Despre ce vrei sa vorbim ? a zis ea intr-un final, ducand ceasca la gura.

- Despre tine ! vocea mea era mult prea convinsa de cuvintele scoase.

- Nu ii mult de povestit. Nu pot sa zic ca am avut o viata la fel de activa ca a ta.

- Poate nu la fel de activa, dar atata timp cat ii obisnuita. 

Dupa 2 ore 

Rasetele noastre se auzeau pana pe holul blocului, ceea ce ne facea sa credem ca vom da de belea. 

Trrr, Trrr

- Buna !

- Buna. Sunt administratorul blocului si am primit reclamatii de pe etajul acesta, cum ca se aud zgomote si rasete. Oameni mai dorm, asa ca va rog sa intrerupetii orice distractie pe care o aveti si sa tineti cont de odihna celorlalti .  

- Imi cer scuze, nu se va mai repeta. am zis eu rusinata, apoi am inchis usa urandu-i " noapte buna " . 

M-am intors, pentru a m-a alatura lui Damon, cand in fata mea se aflau o pereche de ochii albastrii.

- Damon, am zis eu cu vocea intre taiata.

- Elena, mi-a cuprins fata in mainiile lui, mangaindu-ma, si-a apropiat buzele de ale mele. In momentul cand s-au reintalnit, ma rugam sa numai fie nimic ce sa intrerupa acest sarut. Aveam nevoie de el ca de aer. Simteam fluturi in stomac, care incepeau sa se plimbe prin tot corpul. Era o senzatie multipla de entuziasm si de bucurie, care imi amintea de anii adolescencei. Desi nu simtisem niciodata ceea ce simt acum.